Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 138 din 6 iunie 2002, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpații:
1. C.I. și
2. C.G. la câte 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în forma prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
S-a aplicat, fiecărui inculpat, pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.
Soluționând latura civilă, instanța a obligat pe inculpați, în solidar, la 60.000.000 lei daune morale către partea civilă B.N.C.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la 22.000.000 lei cheltuieli de judecată către aceeași parte civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În după amiaza zilei de 15 august 2000, martorii Ș.G. și Ș.A., în timp ce se întorceau acasă au văzut că inculpații C.I. și C.G. ieșeau dintr-un canal de irigații, plecând apoi spre vitele care erau la pășunat în apropiere. În momentul când au ajuns la acel canal, martorii au observat pe minora B.N.C. care își aranja hainele și se încheia la pantaloni. A doua zi, martorul Ș.G., a sesizat momentul când inculpatul C.G. a luat-o de mână pe partea vătămată și au intrat în canal, după care s-a deplasat la locuința părinților minorei, relatându-le ce a văzut.
Fiind sesizate organele de poliție, s-au efectuat cercetări la fața locului, dispunându-se totodată examinarea părții vătămate de către Serviciul de Medicină Legală Mehedinți, care prin raportul medico-legal nr. 579 din 17 septembrie 2000 a concluzionat că B.C. prezenta deflorare veche și că nu are discernământ.
Fiind audiați în cauză inculpații C.I. și C.G. au recunoscut că au avut raport sexual cu partea vătămată la data de 15 august 2000, în canal, deși cunoșteau că acesta este minoră, fiind și bolnavă mintal.
În declarația pe care partea vătămată a dat-o a precizat că inculpații, după ce au avut raport sexual cu ea, ia dat să consume băuturi alcoolice.
Împotriva hotărârii pronunțate inculpații au declarat apel cu motivarea că pedepsele aplicate sunt prea aspre.
Prin decizia penală nr. 402 din 25 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile inculpaților.
Hotărârea mai sus menționată a fost recurată în termen legal de inculpații C.I. și C.G.
Criticile formulate de inculpați își găsesc sediul în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Din examinarea probelor și lucrărilor din dosar se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză, de altfel necontestate de inculpați și au făcut, de asemenea, o corectă încadrare juridică a faptei reținute.
Totodată, se constată că instanța a individualizat în mod just pedepsele în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârșite, asupra unui minor, cu capacitate de exercițiu restrânsă, bolnavă psihic și al persoanei inculpaților recurenți, cu antecedente penale și în vârstă, astfel justificându-se aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special al sancțiunii prevăzută de art. 197 C. pen., în vederea realizării corecte a scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv o reeducare corespunzătoare a inculpaților și prevenirea de noi infracțiuni.
Examinând cauza, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.
În consecință, recursurile vor fi respinse ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpații C.I. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 402 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.
Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.300.000 lei, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2003.