Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Făgăraș, prin sentința penală nr.511 din 15 noiembrie 2002, a admis în parte cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C.B. A.-T. și în consecință:
A constatat că prin decizia penală nr.952/1997 a Tribunalului Prahova, menținută prin decizia penală nr.720/1998 a Curții de Apel Ploiești a fost modificată sentința penală nr.468/1995 a Judecătoriei Brașov, iar inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă calificată, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art.41 alin. (2) din același cod, pedeapsă pe care petentul a executat-o în baza mandatului de executare emis de Judecătoria Brașov, în baza hotărârilor judecătorești mai sus arătate.
A constatat că prin sentința penală nr.482/2001 a Judecătoriei Făgăraș, menținută prin decizia penală nr.240/A/2002 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 758/R/2002 a Curții de Apel Brașov, inculpatul a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pentru 11 fapte penale aflate în concurs real de infracțiuni, din care, 7 pedepse au fost grațiate, iar pentru 4 pedepse s-au aplicat regulile concursului de infracțiuni, stabilindu-se, în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în pedepsele de: 2 ani închisoare, pentru art. 214, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. (13) C. pen.; 2 ani închisoare pentru art.12 din Legea nr. 87/1994; 2 ani închisoare pentru art. 12 din Legea nr.87/1994; 2 ani închisoare pentru art. 14 alin. (2) din Legea nr. 87/1994.
În baza art. 36 alin. (2), art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea celor 4 pedepse mai sus arătate cu pedeapsa de 3 ani închisoare, la care a fost condamnat petentul prin decizia penală nr. 952/1997 a Tribunalului Prahova pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a aplicat petentului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., raportat la art. 61 alin. (1) teza I din același cod a constatat executată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A dispus anularea mandatului de executare nr. 985/J/2001 din 1.11.2002 emis de Judecătoria Făgăraș în baza sentinței penale nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraș, menținută prin decizia penală nr. 240/A/2002 a Tribunalului Brașov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 758/R/2002 a Curții de Apel Brașov.
În baza art.192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
A respins cererea petentului privind amânarea executării pedepsei aplicată acestuia prin sentința penală nr.4 82/2001 a Judecătoriei Făgăraș până la rămânerea definitivă a sentinței pronunțată în cauză.
Hotărând astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Făgăraș sub nr. 2694/2002, petentul C.B.A.-T. a solicitat contopirea pedepselor la care a fost condamnat pentru infracțiuni concurente prin două hotărâri penale – definitive – și să se constate că a executat din pedeapsa, ce se va stabili în urma contopirii, timpul de 1 an 9 luni și 15 zile, și să se dispună deducerea acestuia din pedeapsa stabilită. De asemenea, petentul a mai solicitat ca instanța să dispună prin încheiere amânarea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraș, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului, până la rămânerea definitivă a sentinței ce se va pronunța în cauză.
Analizând actele și lucrările de la dosar, prima instanță a constatat că faptele pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș, definitivă prin decizia penală nr. 758 din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov, sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 468 din 14 februarie 1995 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 720 din 21 iulie 1998 a Curții de Apel Ploiești.
A constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 alin. (2), art. 33 și art. 34 lit.b) C. pen. și a dispus contopirea celor 5 pedepse stabilite prin cele două sentințe penale și a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pe care, în baza art.36 alin. (3), raportat la art. 61 alin. (1) C. pen. a considerat-o executată, impunându-se și anularea mandatului de executare nr. 985/J/2001 din 1 noiembrie 2002 emis de Judecătoria Făgăraș, în baza sentinței penale nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraș.
Referitor la cererea petentului privind amânarea executării pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 482/2001 a Judecătoriei Făgăraș, până la rămânerea definitivă a sentinței pronunțate în cauză, prima instanță a reținut că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 453 C. proc. pen.
Sentința penală nr. 511 din 15 noiembrie 2002 a Judecătoriei Făgăraș a rămas definitivă prin neapelare.
În baza art. 409 și a art. 410 alin.2 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare pentru casarea acestei hotărâri ce a fost pronunțată cu încălcarea legii, deoarece instanța a omis să facă aplicarea dispozițiilor art.36 alin.2, cu referire la art. 35 alin. (1) C. proc. pen.
În acest sens, s-a arătat că, prin insuficienta corelare a dispozițiilor legale incidente în cauză, admițând cererea de contopire, instanța a omis să se pronunțe și cu privire la pedeapsa complementară aplicată pentru una dintre faptele concurente.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., există concurs de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) lit.b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune în parte, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate aplica un spor de până la 5 ani.
Totodată, art. 36 alin. (1) C. pen. prevede că, dacă făptuitorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și art. 35, iar conform art.35 alin. (1) din același cod, dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.
Pe de altă parte, conform art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată, instanțele judecătorești sunt obligate să trimită la Oficiul Registrului Comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive și de pe încheierile ce se referă la acte și mențiuni, a căror înregistrare este cerută de lege (pct.1), prin care instanța va dispune și efectuarea înregistrării mențiunilor (pct.2), iar potrivit art. 21 lit.g) din aceeași lege, în registrul comerțului se înregistrează mențiuni ce se referă la hotărârile de condamnare a comerciantului pentru fapte penale ce îl fac nedemn de a exercita această profesie.
Revenind la cauză, se constată că prin sentința penală nr.468 din 14 februarie 1995 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul penal nr.771/1993, modificată în apel și definitivă prin decizia penală nr.720 din 21 iulie 1998 a Curții de Apel Ploiești, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și o pedeapsă complementară de 10 ani, constând în interzicerea dreptului de a exercita activitate de comerciant, stabilită în baza art. 64 lit.c) C. pen.
Prin sentința penală nr.482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș, pronunțată în dosarul penal nr. 1857/2001, definitivă prin decizia penală nr. 758 din 25 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani închisoare.
Prin urmare, în prezenta cauză, instanța trebuia să constate că sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen. și să dispună ca inculpatul să execute, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o perioadă de 10 ani, prevăzută de art.64 lit.c din același cod, măsură care, potrivit prevederilor art. 7 și art. 21 lit.g) din Legea nr. 26/1990, republicată, trebuia comunicată Oficiului Registrului Comerțului pentru opozabilitate față de terți, în caz contrar, pedeapsa complementară fiind practic lipsită de efecte.
Aceasta se impunea în condițiile în care, cu ocazia punerii în executare a sentinței penale nr. 468 din 14 februarie 1995 a Judecătoriei Brașov, hotărâre prin care s-a aplicat inițial pedeapsa complementară, nu au fost respectate dispozițiile legale menționate privind obligația instanțelor judecătorești de a trimite Oficiului Registrului Comerțului copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive care se referă, printre altele, la condamnarea comerciantului pentru fapte penale ce îl fac nedemn de a exercita această profesie.
În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite în cauză cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. (2) lit.d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa sentința penală nr. 511 din 15 noiembrie 2002 prin care Judecătoria Făgăraș a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul Cofaru Baciu Adrian Tiberiu, cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 35 alin.(1) C. pen. și omisiunea comunicării la Oficiul Registrului Comerțului a unei copii de pe sentința penală nr.482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. va dispune ca acesta să execute pe lângă pedeapsa privativă de libertate stabilită în cauză și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a dreptului de a exercita profesia de comerciant, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș, în temeiul art. 64 lit. c) C. pen..
Va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 și ale art. 21 din Legea nr.26/1990, republicată și va dispune comunicarea la Oficiul Registrului Comerțului a copiei legalizate de pe hotărârea judecătorească prin care C.B.A.-T. a fost condamnat și la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de comerciant.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr.511 din 15 noiembrie 2002 a Judecătoriei Făgăraș, privind pe inculpatul C.B.A.-T.
Casează hotărârea atacată, referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 35 alin.(1) C. pen. și omisiunea comunicării la Oficiul Registrului Comerțului a unei copii de pe sentința penală nr. 482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. dispune ca inculpatul c.b.a.-t. să execute pe lângă pedeapsa privativă de libertate stabilită în cauză și pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 10 ani a dreptului de a exercita profesia de comerciant, aplicată prin sentința penală nr. 482 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș, în temeiul art. 64 lit.c) C. pen.
Face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 și ale art. 21 din Legea nr. 26/1990, republicată, și dispune comunicarea la Oficiul Registrului Comerțului a copiei legalizate de pe hotărârea judecătorească prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei de comerciant de către condamnatul C.B.A.-T.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.