Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriile nr. 217/P/1997, nr. 350/P/1997, nr. 385/P/1997 și nr. 541/P/1997 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- D.T., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 290, art. 26 raportat la art. 291, art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și la art. 215 alin. (2) combinat cu art. 31 alin. (2) C. pen., art. 26 din același cod raportat la art. 35 alin. (1) și la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966; cu excepția infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., toate celelalte infracțiuni au fost comise în formă continuată,
- B.G.C., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1), art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 31 alin. (2) și a art. 41 alin. (2), art. 215 alin. (2) C. pen. și de art. 26 din același cod, raportat la art. 35 alin. (1) și la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- B.Z.B., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen., precum și de art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- C.S., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1), art. 26 raportat la art. 290, art. 291 C. pen., art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- B.A.Z., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1), art. 26 raportat la art. 290 C. pen., art. 26 din același cod, raportat la art. 35 alin. (1) și la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- U.G., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen., art. 36 alin. (1), art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- N.V.C., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, art. 291, de asemenea, C. pen., art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966,
- M.M., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 290, art. 291 și art. 215 alin. (2) C. pen.,
- P.V.C., pentru infracțiunile comise în concurs real și prevăzute de art. 26 raportat la art. 290, art. 291 și art. 215 alin. (2) C. pen.
S-a reținut, în esență că, în intervalul cuprins între primăvara anului 1996 și luna aprilie 1997, inculpatul D.T., în schimbul unor foloase bănești, a falsificat mai multe acte pentru autovehicule mai vechi de 8 ani, de proveniență străină, acte în baza cărora acele mașini au fost puse în circulație și conduse pe drumurile publice, fără a fi înmatriculate și cu numere false de înmatriculare (străine). De asemenea, inculpatul a întocmit, în unele cazuri, în mod fictiv, acte de donații, contribuind cu intenție indirectă la inducerea în eroare a autorităților vamale și creând premisele sustragerii de la plata taxelor vamale cuvenite statului pentru acele autovehicule care au fost înmatriculate pe societăți sau fundații non-profit, exceptate de la plata acestora pentru bunurile donate.
Referitor la activitatea infracțională a celorlalți inculpați s-a reținut că, după ce au achiziționat autoturisme străine mai vechi de 8 ani, neînmatriculate în România – direct sau prin cunoștințe comune, l-au ajutat pe inculpatul D.T., prin furnizarea elementelor de identificare a acestora, la întocmirea actelor false, precum și prin indicarea datelor de individualizare a societăților non-profit la încheierea actelor de donație false. Ulterior, autoturismele erau puse în circulație de adevărații proprietari, în persoana inculpaților, inclusiv prin înstrăinarea către alte persoane.
Prin sentința penală nr. 3329 din 16 noiembrie 1998, Judecătoria Oradea a condamnat pe inculpații:
- D.T., la trei pedepse de câte un an și 10 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an și 6 luni închisoare, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., la două pedepse de câte un an și 8 luni închisoare, în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an și 6 luni închisoare, în baza art. 290 C. pen., la un an și 6 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an și 4 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, la trei pedepse de câte un an și 10 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an și 10 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 și la un an și 4 luni, în baza art. 26 raportat la art. 291 C. pen.
- C.S., la 6 luni închisoare în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 291 C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și la un an închisoare, în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966. S-a constatat, că toate pedepsele sunt grațiate în întregime, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 137/1997.
- B.A.Z., la 6 ani închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și la un an închisoare, în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
- U.G. la două pedepse de câte 6 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., la două pedepse de câte 6 luni închisoare în baza art. 291 C. pen., la 6 luni închisoare, în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, la 6 luni închisoare, în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și la 6 luni închisoare, în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
S-a constatat, că toate pedepsele aplicate inculpaților sus-arătați sunt grațiate în întregime, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Prin aceeași hotărâre au fost achitați în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpații:
- D.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., și art. 215 alin. (2) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.
- B.G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, art. 26 C. pen., raportat la art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen.
- B.Z.B., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;
- M.M., pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., și a două infracțiuni prevăzute de art. 291 C. pen.
- P.V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen., și art. 291 C. pen.
- N.V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
S-a constatat că inculpatul B.G.C., a fost reținut în data de 24 martie 1997, inculpatul B.Z.B., a fost reținut în data de 17 martie 1997, iar inculpatul D.T. a fost arestat de la 15 aprilie 1997, la 12 iulie 1997.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., au fost obligați inculpații la plata sumelor de bani cu titlu de confiscare, în favoarea statului, astfel: B.G.C. cu 150 mărci germane, B.A.Z. cu 200 mărci germane, D.T. cu 1770 mărci germane sau echivalentul în lei, la data plății.
S-au respins pretențiile formulate de partea civilă.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului D.T., de pe teritoriul României.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
I. a) În cursul lunii septembrie 1996, inculpatul N.V.C., a cumpărat din Piața Oradea, un autoturism marca Ford Escort Ava, mai vechi de 8 ani.
În cursul lunii martie 1997, prin intermediul martorului M.F.D., inculpatul l-a cunoscut pe martorul K.I.P., care l-a asigurat că poate intermedia înscrierea autoturismului în Austria, scop în care, inculpatul i-a înmânat acestuia din urmă, actele autoturismului.
Martorul K.I.P., a luat actele pe care le-a dat inculpatului D.T., acesta întocmind certificatul de înmatriculare austriac în fals, pe numele de A.O., o poliță de asigurare internațională, o împuternicire notarială prin care se atestă că A.O., împuternicește pe inculpatul N.V.C., să circule pe drumurile publice cu acel autoturism și numere de înmatriculare corespunzătoare actelor.
Inculpatul N.V.C., împreună cu martorul M.F.D., s-au întâlnit cu martorul K.I.P., care era însoțit de inculpatul D.T., care i-a înmânat primul actele sus-menționate și l-a asigurat că poate circula cu autoturismul fără probleme, primind în schimb suma de 300 mărci germane. Inculpatul N.V.C. a condus autoturismul „înmatriculat” în condițiile expuse, până la atelierul A.S. din Oradea.
b). În același fel au procedat inculpații împreună cu aceeași martori, la înmatricularea autoturismului martorei T.G.F., ce a cumpărat un autoturism marca VW. Jeta, plătind suma de 350 mărci germane, însă nu a pus autoturismul în circulație, martora aflând de la inculpatul N.V.C. că autoturismul se poate înmatricula în Austria.
II. a) În primăvara anului 1996, inculpatul B.G.C. a cumpărat autoturismul marca AUDI - 100 de la cetățeanul turc C.O. fiind mai vechi de 8 ani. Ulterior a vândut autoturismul inculpatului B.Z.B., primul venind cu ideea de a înmatricula autoturismul în Ungaria, apoi pe baza unei proceduri, pentru societatea celui de-al doilea SC C.T. SRL Oradea, acesta să poată circula pe drumurile publice.
Inculpatul B.G.C. a luat actele autoturismului și datele societății și prin intermediul martorului B.I. a luat legătura cu inculpatul D.T., care în schimbul sumei de 300 mărci germane, a întocmit în fals certificatul de înmatriculare, aparent emis de autoriățile maghiare pe numele N.Z. și o procură prin care atesta că proprietarul împuternicește SC C.T. SRL Oradea să circule cu acel autoturism, inculpatul B.G.C. primind cu actele și două tăblițe cu numărul respectiv. Cu autoturismul astfel „înmatriculat” inculpatul B.Z.B. a circulat în ianuarie 1997, l-a vândut martorului M.E.R., care a fost depistat de lucrătorii de poliție, inculpatul B.G.C., a primit pentru înmatriculare de la inculpatul B.Z.B. suma de 400 mărci germane, din care și-a reținut suma de 100 mărci germane.
b). În primăvara anului 1996, inculpatul B.G.C., a cumpărat de la același cetățean turc autoutilitara Opel Kadett, mai vechi de 8 ani, pe care l-a vândut lui T.I. și i-a dat inculpatului actele autoturismului, pentru a-i rezolva un act de donație de la vechiul proprietar, pentru ca să poată fi înmatriculat pe biserică. Prin martorul B.A.I., inculpatul a remis actele inculpatului D.T., care a întocmit în fals un act de donație și autoturismul a fost înmatriculat, pentru Biserica Penticostală A., autoturismul fiind sustras de la plata taxelor vamale în sumă de 4.039.608 lei. Odată cu actele, inculpatul B.G.C., a primit de la martora T.I., suma de 150 mărci germane și și-a reținut pentru el suma de 50 mărci germane.
c). În anul 1996, martorul P.C. a cumpărat un Ford Scorpio, înmatriculat în Austria, de la numitul A.R., care a adus mașina până în Ungaria, care l-a împuternicit pe inculpatul B. să conducă autoturismul. Pentru ca martorul P.C., să poată înmatricula autoturismul prin B., inculpatul B. a luat legătura cu inculpatul D.T., care a întocmit în fals o împuternicire pe numele martorului P.C. și a circulat pe baza acestei împuterniciri, inculpatul D.T. primind suma de 100 mărci germane.
d). În luna ianuarie 1997, inculpatul B.C. a cumpărat de la C.O. din Austria, autoturismul marca Ford Scorpio înmatriculat în Austria și l-a vândut martorului C.D. Prin martorul B.A., inculpatul a luat legătura cu inculpatul D.T., care pentru suma de 100 mărci germane a întocmit un act de donație în favoarea A.S. F. Oradea, cu care martorul a obținut liberul de vamă, fără a achita taxele vamale, în sumă de 29.556.417 lei.
e). În luna martie 1997, inculpatul B. a intermediat cumpărarea autoturismului VW. Transporter de numitul K.K., de la C.O., autoturismul având o vechime de peste 8 ani, inculpatul a luat legătura cu P.D., președintele Fundației L., pentru a accepta înscrierea autoturismului, după care l-a contactat pe A.B., care i-a înmânat actele autoturismului și a fundației, inculpatului D.T., acesta întocmind o donație falsă, cu care s-a obținut scutire de taxe vamale în sumă de 6.920.874 lei, apoi înmatricularea autoturismului. Inculpatul B. a primit actele solicitate după o perioadă de 3 zile prin intermediul martorului B.A.
III. În anul 1996, inculpatul C.S. a cumpărat autoturismul marca Ford Scorpio, fără actele aparținătoare. Prin V.A., l-a cunoscut la inculpatul B.A., care i-a promit că-i rezolvă înmatricularea în Ungaria pe numele unui cetățean maghiar, el urmând să circule pe baza unei împuterniciri, numărul de înmatriculare provenind de la un atelier de dezmembrări din Ungaria, inculpatul C.S. i-a înmânat inculpatului B.A., actele autoturismului și ale sale, acesta solicitând suma de 400 mărci germane, apoi s-a întâlnit cu inculpatul D.T., care în aceeași zi, după câteva ore, i-a înmânat inculpatului B.A., un certificat de înmatriculare cu polița de asigurare internațională și o procură falsă în care se atesta că poate circula cu acel autoturism.
IV. În cursul lunii decembrie 1996, inculpatul M.M. a cumpărat din Germania autoturismul, care nu putea fi înmatriculat în România decât pe o asociație non-profit sau persoană fizică repatriată. La 23 ianuarie 1997, acesta a vândut autoturismul lui N.J., cel din urmă solicitând să fie donat fundației A.C., al cărui membru era inculpatul, primind în xerox actul de constituire a fundației. Prin P.V., P.G.C., și B.A.I., actele au ajuns la inculpatul D.T., care pentru suma de 100 mărci germane, a întocmit în fals actul de donație, pe baza căruia s-a obținut scutirea de taxe vamale în cuantum de 20.843.529 lei.
V. Similar au procedat inculpații pentru autoturism pe seama fundației A. Oradea nefiind plătite taxele vamale în cuantum de 11.994.945 lei, inculpatul D.T., primind suma de 100 mărci germane.
VI. În luna decembrie 1996, inculpatul P.V.C., a cumpărat autoturismul Opel Ascona, ale cărei date prin intermediul lui P.C. și B.A. au ajuns la inculpatul D.T., și pe baza actului de donație în fals, a fost înmatriculat autoturismul pe fundația A., neplătindu-se taxe vamale de 11.518.991 lei, pentru fals inculpatul D.T. primind suma de 50 mărci germane.
VII. În ianuarie – martie 1997, inculpatul D.T., a întocmit în fals pentru șapte autoturisme, actele de donație, fără ca proprietarii autoturismelor să cunoască această împrejurare, unele fiind folosite pentru punere în circulație a autoturismelor altele nu, inculpatul primind sumele cuprinse între 100 și 250 mărci germane.
VIII. În luna august 1996, inculpatul U.G. a cumpărat de la un cetățean din Oradea, autoturismul marca VW. Golf I mai vechi de 8 ani neînscris în circulație. Inculpatul a apelat la inculpatul D.T., care în schimbul sumei de 125 mărci germane, a întocmit în fals un certificat de înmatriculare prin care se atesta că autoturismul este înscris în Ungaria și o poliță de asigurare, aceste acte fiind aparent emise de autoritățile maghiare, pentru care a primit suma de 120 mărci germane. În fapt cu nr. de înmatriculare era înscris în circulație un autoturism Skoda. Cu ocazia cercetării s-a constatat, că permisul de conducere prezentat de inculpatul U.G., a fost întocmit în fals, de o persoană necunoscută în Ungaria, inculpatul înmânându-i acelei persoane datele sale de identitate și poza, el nedeținând carnet de conducere nici în România și nici în Ungaria.
Instanța a apreciat că, faptele așa cum au fost reținute în sarcina inculpatului D.T., întrunesc elementele constitutive ale trei infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ale unei infracțiuni prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ale unei infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen., a două infracțiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a șase infracțiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, a unei infracțiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., texte în baza cărora a dispus condamnarea acestuia.
Referitor la infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina aceluiași inculpat, a dispus achitarea lui, apreciind că actele de donație sunt legale și, prin urmare, nu se datorau taxe vamale.
Totodată, a dispus achitarea inculpaților P.V.C., N.V.C., B.G.C., B.Z.B., M.M., pentru toate infracțiunile deduse judecății, reținând că aceștia nu au cunoscut că actele autoturismelor a căror înmatriculare a fost facilitată de inculpatul D.T. sunt false.
De asemenea, a apreciat că faptele așa cum au fost reținute în sarcina inculpaților C.S., U.G., B.A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, pentru care au fost trimiși în judecată și ca urmare a dispus condamnarea lor.
Prin decizia penală nr. 1058/ A din 10 noiembrie 1999, Tribunalul Bihor, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și de partea civilă Direcția Generală a Vămilor, a desființat hotărârea instanței de fond în sensul înlăturării dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În baza art. 215 alin. (2) raportat la art. 31 alin. (2) și art. 26 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., tribunalul a dispus condamnarea inculpatului D.T. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și, respectiv, la două pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 34 C. pen., contopind pedepsele, tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, deci în total 5 ani închisoare.
Instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului B.G.C. la trei pedepse de câte un an închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 din același cod, raportat la art. 35 alin. (1) din decretul nr. 328/1966 și, respectiv, la o pedeapsă de un an și 4 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 35 alin. (2) din decretul nr. 328/1966, toate acestea constatate grațiate potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
În baza art. 215 alin. (2) și a art. 215 alin. (2) combinat cu art. 31 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedepse de 3 ani închisoare și respectiv, 3 ani și 2 luni închisoare.
Potrivit art. 34 C. pen., contopind pedepsele, tribunalul a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1), art. 291 C. pen., a art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, instanța a condamnat pe inculpatul B.Z.B. la trei pedepse de câte un an închisoare și o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare, toate constatate grațiate, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.
De asemenea, tribunalul a condamnat pe inculpatul M.M. la 4 pedepse de câte un an închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 și art. 291 C. pen., constate grațiate și la două pedepse de câte 3 ani închisoare, în baza art. 215 alin. (2) din același cod.
Potrivit art. 34 C. pen., instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul P.V.C. la două pedepse de câte o lună închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 290 și art. 291 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod, constatate grațiate condiționat.
În baza art. 215 alin. (2) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., instanța a stabilit aceluiași inculpat pedeapsa de un an închisoare.
În fine, tribunalul a condamnat pe inculpatul N.V.C. la 4 pedepse de câte un an închisoare și, respectiv, la o pedeapsă de un an și 2 luni închisoare, în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 291 C. pen., art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 14 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ., instanța a obligat pe inculpatul D.T. la despăgubiri, în favoarea Direcției Generale a Vămilor, singur, precum și în solidar cu fiecare dintre inculpații B.G.C., M.M., P.V.C., astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii.
Totodată, tribunalul a aplicat prevederile art. 445 C. proc. pen., în privința înscrisurilor false.
Apelurile declarate de inculpații D.T., B.A. și C.S. au fost respinse ca nefondate.
S-a argumentat că, procurând acte false și, deopotrivă, falsificând documente, pentru punerea în circulație a unor autovehicule, care nu îndeplineau condițiile cerute de lege pentru aceasta, inculpatul D.T. a indus în eroare Direcția Generală a Vămilor, pe care a și prejudiciat-o cu sumele ce ar fi fost obținute, dacă introducerea în țară a acestora s-ar fi realizat cu respectarea legii.
De asemenea, s-a avut în vedere, că marea majoritate a inculpaților au introdus în țară autoturisme în mod fraudulos și deși cunoșteau că inculpatul D.T. nu este persoana autorizată să le elibereze contra unor sume de bani, actele necesare punerii autovehiculelor în circulație (de altfel, acesta nici nu avea loc de muncă), au susținut fără temei că nu au știut că actele remise de cei menționați sunt false.
Prin decizia penală nr. 289/R/2000 din 4 aprilie 2000, Curtea de Apel Oradea, recursurile declarate de inculpați, a casat hotărârile anterioare și le-a modificat în sensul, că a menținut sentința penală nr. 3329/1998 a Judecătoriei Oradea, cu privire la inculpații D.T., B.G.C., B.Z.B., M.M., P.V.C. și N.V.C.; a înlăturat condamnarea inculpaților C.S., B.A. și U.G., la pedepsele aplicate precum și dispozițiile Legii nr. 137/1977.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea și a acestor inculpați pentru toate infracțiunile deduse judecății, cu excepția inculpatului U.G., în privința căruia a menținut condamnarea la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, constatând-o însă grațiată.
În final, instanța de recurs a înlăturat dispozițiile art. 117 C. pen., cu privire la inculpatul D.T.
Prin recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, hotărârile instanțelor de fond și recurs sunt criticate numai în partea referitoare la achitarea inculpaților B.G.C., B.Z.B., M.M., P.V.C., N.V.C., C.S., B.A. și U.G., pentru toate infracțiunile deduse judecății, cu excepția inculpatului U.G., în privința căruia s-a pronunțat condamnarea, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și a inculpatului D.T., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Se susține că, interpretând necorespunzător probele în cauză, instanțele de fond și de recurs au comis o eroare gravă de fapt, cu consecința greșitei achitări a inculpaților.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 3 și art. 4 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal, trebuie să se asigure, printre altele, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, sens în care organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ.
Pentru realizarea aceluiași deziderat, în art. 62 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat obligația lămuririi cauzei sub toate aspectele, pe bază de probe. Altfel spus, atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată sunt obligate să clarifice pe deplin cauza, bazându-se pe elemente de fapt, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea tuturor împrejurărilor necesare pronunțării unei soluții juste în proces.
Ori, în cauză, neconformându-se exigențelor impuse de prevederile legale invocate, instanțele de fond și recurs au pronunțat soluții greșite pe baza unor probe care, deși sunt de natură să conducă indubitabil la concluzia vinovăției inculpaților, au fost superficial analizate și, finalmente, necorespunzător interpretate.
Potrivit art. 215 alin. (2) C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune, în forma sa agravantă, inducerea în eroare a unei persoane prin folosire de nume sau calități mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
În cauză, din probele administrate a rezultat că, în anul 1995, inculpatul D.T., cetățean maghiar, a venit în România, cu intenția declarată, dar nevalorificată, de a înființa o societate comercială în domeniul reparațiilor auto și al vânzării pieselor de schimb, După ce a vizitat mai multe orașe, inculpatul s-a stabilit în Oradea, unde a închiriat două apartamente, pe cel din str. General Magheru folosindu-l, în principal, pentru depozitarea unor materiale, scule, ustensile, imprimate, ștampile, de care s-a folosit la comiterea infracțiunilor deduse judecății, inclusiv o mașină de scris marca Privileg, achiziționată din Germania. Întregul arsenal de instrumente de falsificat și formularele, în alb, pentru înmatricularea autovehiculelor în străinătate au fost identificate cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la reședința inculpatului și consemnate în procesul-verbal.
Frecventând diferite localuri, inculpatul D.T. a cunoscut mai multe persoane, inclusiv dintre cele cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, cărora le-a mărturisit că poate întocmi acte, pentru înmatriculare în România, pentru autoturisme de proveniență străină, mai vechi de 8 ani, fapt necontestat de acesta nici un moment, contra unor foloase bănești.
Pentru că mulți dintre amatorii unei asemenea facilități doreau să evite plata taxelor vamale aferente, după achiziționarea autoturismelor solicitau inculpatului D.T., direct ori prin intermediari întocmirea unor acte de donație în favoarea unor fundații sau societăți non-profit, deși cunoșteau că nu se adresează unei persoane autorizate, fapt acceptat de cel menționat.
Astfel, în primăvara anului 1996, inculpatul B.G.C. a cumpărat autoutilară marca Opel Kadett, deci neînmatriculabilă, de la cetățeanul turc C.O., din Austria.
Ulterior, autoutilara a fost vândută de inculpat martorei T.I. pentru suma de 1.000 mărci germane, căreia i-a promis că-i „rezolvă” actul de donație în favoarea bisericii penticostale A. de la fostul proprietar, operațiune pentru care a pretins și primit 150 mărci germane. În acest sens a fost contactat inculpatul D.T. a întocmit în fals, semnând, atât pentru notar, cât și pentru donator, un act de donație, scris la mașina de dactilografiat marca Privileg, operațiune pentru care a primit 100 mărci germane. Impresiunile ștampilei aplicate pe acel act pretins notarial au fost din cele ridicate cu prilejul percheziției domiciliare la reședința inculpatului.
Prin acest procedeu autoutilara, cu datele de mai sus, a fost înmatriculată pentru biserica penticostală A. și sustrasă de la plata taxelor vamale în sumă de 4.029.608 lei.
În cursul lunii ianuarie 1997, inculpatul B.G.C. a cumpărat din Austria, de la același cetățean turc, un autoturism marca Ford Scorpio și înmatriculat în această țară.
Autoturismul Ford Scorpio a fost vândut martorului C.D., căruia în realizarea acelorași interese evocate în cazul precedent i-a fost procurat de inculpatul B.G.C. un act de donație a acestuia în favoarea A.S. F. din Oradea, întocmit în fals de inculpatul D.T. Consecința acestor manopere a fost scutirea de taxe vamale în sumă de 20.556.417 lei.
Situația de fapt descrisă mai sus este probată cu acte.
În același mod au procedat cei doi inculpați în legătură cu autoturismul VW. Transporter, demonstrat prin mijloacele de probă consemnate.
Dar, inculpatul D.T. a desfășurat activități de genul celor arătate nu numai în relația cu inculpatul B.G.C., ci și cu inculpații M.M., P.V.C., precum și cu alte persoane față de care nu s-a dispus trimiterea în judecată apreciindu-se că au acționat fără vinovăție, fapte atestate fizic și demonstrate în materialitatea lor prin mijloacele de probă conservate în dosarul nr. 541/P/1997 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Față de caracterul unitar și neechivoc al probelor nu se mai impune descrierea succesiunii faptelor, de altfel similare cu cele deja invocate.
Rapoartele de constatare tehnico-științifică necontestate nici un moment de inculpatul D.T. care a recunoscut constant, inclusiv în fața instanțelor comiterea infracțiunilor se coroborează cu celelalte probe și atestă că falsificarea, atât a actelor de donație, cât și a documentelor de înmatriculare a autoturismelor, s-a realizat de către cel menționat cu instrumentele descoperite în apartamentul din str. General Magheru, cu dublul scop, al înmatriculării unor autoturisme de proveniență străină, mai vechi de 8 ani și al asigurării deținătorilor lor de a se sustrage de la plata taxelor vamale aferente.
După cum se învederează în mod just și în recursul în anulare, argumentele avute în vedere de instanțele de fond și de recurs s-au rezumat la a invoca legalitatea actelor de donație, cu consecința nedatorării taxelor vamale și deci a inexistenței oricărei induceri în eroare a organelor vamale. Însă, aspectul de legalitate a donațiilor nu a fost motivat de instanțe în nici un mod.
Este de menționat totodată că, instanțele de fond și de recurs au dispus achitarea și a celorlalți inculpați în considerarea lipsită de temei în contextul derulării faptelor că nu au cunoscut caracterul ilicit al actelor remise de inculpatul D.T.
Or, câtă vreme, cei vizați s-au adresat în vederea obținerii, contra cost, a actelor de înmatriculare a autoturismelor de proveniență străină, despre care știau că sunt mai vechi de 8 ani, unei persoane particulare, fără vreo abilitare legală în această materie, este de neconceput că nu ar fi cunoscut că actele întocmite în asemenea condiții sunt false.
Dar, așa cum, de asemenea, se subliniază în mod just în recursul în anulare, în legătură tot cu problema de mai sus, în considerentele hotărârilor criticate nu sunt menționate probele care au determinat soluția de achitare și care au fost de natură să contrazică ansamblul probator administrat de organele de urmărire penală.
Față de toate cele expuse mai sus, era de constatat existența vinovăției inculpaților, sub aspectul tuturor infracțiunilor deduse judecății, elementele infracțiunilor imputate fiind pe deplin realizate.
În această situație, achitând pe inculpații B.G.C., B.Z.B., M.M., P.V.C., N.V.C., pentru toate infracțiunile deduse judecății și a inculpatului D.T., pentru infracțiunile de înșelăciune, în condițiile în care s-a dovedit vinovăția lor, prima instanță, a pronunțat, sub acest aspect, o hotărâre contrară legii.
De aceea, hotărând în sensul existenței vinovăției inculpaților sus-arătați, pentru toate infracțiunile deduse judecății și dispunând condamnarea lor, instanța de apel a pronunțat, sub acest aspect, o decizie legală și temeinică.
Așa fiind, instanța de recurs, trebuia să confirme decizia instanței de apel și să respingă recursurile declarate în cauză.
Instanța de recurs însă nu a procedat așa, ci fără nici o motivare concretă, a admis recursurile declarate, a casat decizia instanței de apel și a confirmat soluția pronunțată de prima instanță cu privire la achitarea inculpaților sus-arătați și la rândul ei, a dispus achitarea și a inculpaților C.S., B.A. și U.G., pentru toate infracțiunile deduse judecății, cu excepția ultimului inculpat, în privința căruia a menținut condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, constatând-o însă grațiată.
Procedându-se astfel, decizia pronunțată de instanța de recurs este, sub aceste aspecte, contrară legii.
În consecință și pentru considerentele arătate, recursul în anulare fiind întemeiat, se admite, se casează, atât sentința judecătoriei, cât și decizia curții de apel numai în partea privitoare la achitarea inculpaților B.G.C., B.Z.B., M.M., P.V.C., N.V.C., C.S., B.A., pentru toate infracțiunile deduse judecății, a inculpatului U.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 35 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 și a inculpatului D.T., pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și art. 215 alin. (2) combinat cu art. 31 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., și se menține decizia instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 3329 din 16 noiembrie 1998 a Judecătoriei Oradea și deciziei penale nr. 289/ R din 4 aprilie 2000 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpații D.T., B.G.C., B.Z.B., C.S., B.A.Z., U.G., N.V.C., M.M. și P.V.C.
Casează hotărârile atacate și menține decizia penală nr. 1058/ A din 10 noiembrie 1999 a Tribunalului Bihor.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu asigurată intimaților inculpați D.T., N.V.C., B.Z.B., C.S., B.A.Z., U.G. și M.M. în sumă de câte 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.