Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 315 din 29 octombrie 2002, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpata G.M. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 22 mai 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul corp delict.
Totodată, inculpata a fost obligată să plătească părții civile S.A., suma de 15.000.000 lei despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata G.M. a fost căsătorită cu victima S.D., iar după ce au divorțat, au continuat să trăiască în relații de concubinaj la domiciliul inculpatei. Atât victima, cât și inculpata consumau frecvent băuturi alcoolice.
În ziua de 18 mai 2002, inculpata a mers împreună cu mama sa pentru a prăși o cultură de porumb, ocazie cu care a consumat 250 ml țuică, iar când a ajuns acasă, a mers împreună cu victima în sat la A.F.A., unde au consumat băuturi alcoolice în cantități mari.
Cei doi, s-au întors acasă în jurul orelor 19,00 și fiind amândoi în stare avansată de ebrietate, au început să se certe.
La un moment dat, victima a lovit cu pumnii pe inculpată și l-a izbit cu spatele de un pom pe tatăl ei, martorul G.I., care, de teamă, a fugit și s-a ascuns în grădină. În continuare, inculpata s-a deplasat în bucătărie, de unde a luat un cuțit pe care l-a ascuns sub bluză, s-a apropiat de victimă, venind în spatele ei, și când a ajuns lângă ea, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, după care victima a căzut cu fața în sus.
Imediat, mama inculpatei, martora G.V., a apelat la vecinul A.V., pentru a anunța salvarea, însă victima a decedat între timp.
În drept, situația de fapt expusă mai sus a fost încadrată în prevederile art. 174 C. pen., concluzionându-se de instanța de fond că, aplicarea unei lovituri de cuțit în zona abdominală, producându-i leziuni, respectiv o secțiune de organe viscerale, ce au condus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Instanța de fond menționează, că în cauză nu poate fi reținută scuza provocării, având în vedere faptul că victima, care era în stare avansată de ebrietate, nu a reușit să vătămeze grav pe inculpată sau pe tatăl său, iar simplele înjurături adresate nu puteau conduce la o atare atitudine de provocare, încât s-o determine să ia cuțitul și să atace victima ce era neînarmată.
La dozarea pedepsei se reține că s-a avut în vedere pe de o parte, gradul de pericol social al faptei, iar pe de altă parte, datele ce caracterizează persoana inculpatei, fără antecedente penale, dar cu o atitudine oscilantă pe parcursul procesului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând reducerea pedepsei, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 318/ A din 5 decembrie 2002, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
Declarând recurs, inculpata a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și achitarea sa, întrucât nu a comis fapta imputată, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpată este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei în săvârșirea, în seara de 18 mai 2002 a infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., asupra victimei S.D.
Probele administrate au confirmat, că inculpata i-a aplicat victimei o lovitură cu un cuțit în zona abdominală, producându-i o leziune ce a condus la decesul acesteia.
În acest sens sunt declarațiile persoanelor, care au fost de față la desfășurarea conflictului și anume A.S.M., V.F. și G.V., care au arătat că inculpata a lovit victima cu un cuțit în abdomen, probe care se coroborează cu constatările raportului medico-legal de autopsie.
Față de probele de vinovăție sus-arătate, nu subzistă motivul de casare invocat de inculpată.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatei, se constată că sancțiunea a fost just individualizată, ținându-se seama de pericolul social deosebit al faptei, de împrejurările comiterii lor și de datele ce caracterizează persoana acesteia, care nu este cunoscută cu antecedente penale, dar a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal.
Neexistând și alte motive de recurs care, examinare din oficiu ar putea duce la casarea hotărârilor atacate, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Se va computa prevenția pentru inculpată de la 22 mai 2002 la zi.
Urmează a obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.M., împotriva deciziei penale nr. 318/ A din 5 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatei de la 22 mai 2002, la 21 martie 2003.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.