Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 153/S din 30 mai 2002, Tribunalul Brașov, în baza art. 211 alin. 2 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100, art. 109, art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat (printre alții) pe inculpații A.N.S. și B.I.M. la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de tâlhărie (părți vătămate V.A.L. și M.S.).
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării fiecărei pedepse pe durata termenului de încercare de câte 4 ani.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen .
Inculpații au fost obligați, în solidar, iar inculpații A. și B. și în solidar cu părțile responsabile civilmente A.N. și B.P. să plătească părții civile M.S. suma de 2 milioane lei daune morale, constatându-se că au fost recuperate bunurile sustrase. A fost confiscată de la inculpatul B. suma de 220.000 lei.
Tribunalul a reținut că, în ziua de 29 mai 2001, inculpații A.N.S., în vârstă de 15 ani, B.I.M., în vârstă de 16 ani și M.V., în vârstă de 17 ani, s-au dus la pescuit la pârâul B. în apropierea localității Bod.
Observând pe părțile vătămate V.A. (în vârstă de 13 ani) și M.S. (în vârstă de 12 ani), care se deplasau cu o bicicletă, s-au apropiat de acestea și i-au obligat să se deplaseze într-un loc ferit, lângă dig. Inculpatul B. a luat bicicleta părții vătămate V.A., iar apoi toți trei inculpații l-au lovit peste spate cu bețe de lemn, cu pumnii și picioarele în zona pieptului și a gâtului. B. i-a cerut să scoată din buzunare tot ce avea, ocazie cu care i-a sustras 3.000 lei.
Inculpatul A. l-a amenințat cu bătaia pe M.S. și i-a cerut cureaua de la pantaloni, pe care, de frică, acesta i-a dat-o. Apoi, inculpații i-au cerut lui V. să se dezbrace și au finalizat agresiunea lovindu-l cu urzici peste tot corpul. Părțile vătămate au fost amenințate cu bătaia, în cazul în care vor relata cele întâmplate. Inculpații au plecat cu bicicleta, cureaua și suma de 3.000 lei.
Ulterior, inculpatul B. a vândut bicicleta martorei D.M. pentru suma de 220.000 lei, fără a-i comunica proveniența bunului, sumă care a profitat în întregime acestuia. Leziunile traumatice produse părții vătămate V.A.L., prin actele de agresiune ale inculpaților, au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1923 din 30 mai 2001.
Prin decizia penală nr. 167/Ap din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței menționate.
Motivele de apel vizau:
1. omisiunea instanței de fond de a preciza că partea vătămată V.A. nu s-a constituit parte civilă;
2. neaplicarea art. 1101 C. pen., față de cei doi inculpați minori.
Instanța de apel a considerat că apelul declarat de parchet este neîntemeiat sub ambele aspecte.
Astfel, ca urmare a declarației făcută expres de partea vătămată V.A. că nu se constituie parte civilă, tribunalul nu avea obligația de a se pronunța asupra acestui aspect, nefiind un element care trebuie să fie conținut în dispozitivul unei hotărâri, conform art. 357 C. proc. pen.
Cu privire la individualizarea pedepselor, curtea de apel a reținut că prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind că nu sunt necesare măsuri suplimentare în sensul prevăzut de art. 1101 C. pen., ambii infractori minori fiind sub supravegherea rudelor apropiate (tatăl și, respectiv, bunica paternă), ambii locuind în mediul rural unde familiile lor au gospodării.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, invocând cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților minori B.I. și A.N.S., prin neaplicarea art. 1101 C. pen. Parchetul a considerat că se impun măsuri suplimentare de supraveghere a inculpaților minori, întrucât aceștia prezintă tulburări de comportament de tip antisocial, conform rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică. Examinând motivul de recurs formulat de parchet, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că s-au respectat prevederile art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, deoarece ambele instanțe au avut în vedere atât gradul de pericol social al faptei, cât și persoana infractorilor, minori fără antecedente penale, care au avut o comportare sinceră în timpul procesului, regretând săvârșirea faptei.
Referitor la omisiunea aplicării de către instanțe a prevederilor art. 1101, Curtea observă că acestea nu sunt obligatorii în toate cazurile în care s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei închisorii aplicate minorului, ci instanța poate dispune, pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art. 103, putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute în art. 103 alin. (3), iar după împlinirea vârstei de 18 ani respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor prevăzute în art. 863 C. pen.
Împrejurarea că prin rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică se constată că minorii prezintă tulburări de comportament (de aspect antisocial) nu constituie un argument în favoarea aplicării dispozițiilor art. 1101 C. pen., deoarece minorii A. și B. se află deja în supravegherea părinților și a unor rude apropiate.
Această supraveghere, fiind exercitată mai atent după săvârșirea faptelor, i-a determinat pe inculpații minori să se reintegreze în societate, având actualmente o situație stabilă, ambii lucrând în comună (unul ca paznic, iar altul ca muncitor la abator).
Pe de altă parte, nici medicii legiști nu au constatat personal ori pe baza unor acte medicale anterioare săvârșirii faptei că minorii ar avea afecțiuni psihice care ar determina tulburări de comportament. Dimpotrivă, au constatat că ambii minori prezintă o ținută decentă, sunt cooperanți, nu sunt prezente modificări calitative perceptive, atenția și memoria sunt în limite normale, nu sunt prezente idei patologice, iar procesele cognitive se desfășoară normal. S-a apreciat că minorii au discernământ. De asemenea, medicii nu recomandă luarea unor măsuri speciale de supraveghere în privința acestora.
În aceste condiții, curtea apreciază că nu se impunea aplicarea dispozițiilor art. 1101 C. pen., așa cum în mod temeinic și legal au considerat și instanțele, prin hotărârile atacate.
În consecință, Curtea urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 167/Ap. din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații B.I.M.I. și A.N.S.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.