Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 222 din 9 septembrie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpatul C.V. la:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.;
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000;
- un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. (participație improprie la fals intelectual);
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu data de 21 februarie 2001 până la 21 aprilie 2001.
În baza art. 255 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2000 mărci germane depusă cu foaia de inventar nr. 65 din 22 februarie 2001 la B.N.R., sucursala Alba.
În baza art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea buletinului de identitate falsificat, eliberat de Poliția orașului Târnăveni la data de 29 mai 1997 și a pașaportului fals emis de I.P.J. Alba la 25 octombrie 2000 pe numele lui K.V.G.
În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reținut că inculpatul C.V. a falsificat buletinul de identitate aparținând lui K.V.G., prin dezlipirea fotografiei acestuia și aplicarea propriei fotografii. Ulterior, a folosit acest buletin de identitate falsificat pentru a obține un pașaport fals pe numele său, determinând astfel, cu intenție falsificarea acestuia cu prilejul întocmirii, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Totodată, a oferit plutonierului major B.C., la data de 21 februarie 2001 suma de 2000 mărci germane, pentru ca acesta să mușamalizeze un dosar penal întocmit pe numele său, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și fals privind identitatea.
Aceste fapte au fost săvârșite în scopul de a putea pleca din nou în Polonia pentru a practica cerșetoria, deoarece avea interdicție de a intra în Polonia (interdicție aplicată pe propriul său pașaport), ca urmare a prinderii sale de către autoritățile poloneze. Buletinul de identitate aparținând lui K.V.G. îl luase de la acesta la 20 octombrie 2000, cu ocazia deplasării sale la socrii săi în comuna Săliștea, sub pretextul ajutorului oferit pentru ca acesta să obțină un pașaport cu care să se deplaseze în Polonia, împreună cu inculpatul.
Cu pașaportul falsificat, inculpatul s-a deplasat în Polonia la data de 2 noiembrie 2000, de unde a revenit la data de 13 februarie 2001. Între timp, organele de poliție au descoperit falsurile comise de inculpat, iar când acesta a revenit în țară i s-a întocmit dosar penal. Cu ocazia prezentării sale pentru a da declarații, inculpatul a oferit în mod repetat șefului de post al Postului de Poliție Săliștea, plt. maj. B.C., diverse sume de bani, începând cu 500 mărci germane pentru a clasa dosarul, iar în final la data de 16 februarie 2001, a oferit 1000 mărci germane și apoi 2000 mărci germane, fapte care l-au determinat pe acesta să-și sesizeze superiorii și apoi parchetul. La data de 21 februarie 2001 s-a organizat un flagrant, ocazie cu care inculpatul a fost surprins când a oferit inițial 1000 mărci germane plt. maj. B., iar apoi suma de 2000 mărci germane, pentru mușamalizarea dosarului.
În timpul procesului penal inculpatul a negat săvârșirea faptelor, susținând că o altă persoană a falsificat buletinul de identitate, iar suma de 2000 mărci germane i-ar fi fost ceruți ca recompensă pentru buletinul falsificat.
Prin decizia penală nr. 337/A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței menționate, pe care a desființat-o în privința soluționării laturii penale.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în componentele acesteia, înlăturând aplicarea art. 81 C. pen.
A fost majorată la 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului C.V. pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., raportat la art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală, atacată cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin decizie și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni închisoare, în total urmând să execute 3 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 21 februarie 2001 până la 21 aprilie 2001. A fost înlăturată măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, luată de Tribunalul Alba la 19 aprilie 2001. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În considerentele deciziei, curtea de apel a reținut ca fiind greșit individualizată pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de dare de mită și, respectiv, pedeapsa rezultantă, în raport cu multitudinea și gravitatea faptelor săvârșite și cu atitudinea nesinceră a inculpatului, condiții în care nici aplicarea art. 81 C. pen., nu se justifică.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 171 (când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii) și pct. 18 (când s-a comis o eroare de fapt).
Recurentul a susținut că nu el a falsificat buletinul de identitate, ci șeful de post B.C., iar cu privire la infracțiunea de dare de mită a pretins că tot B.C. i-ar fi pretins suma de 2000 mărci germane, pe care ulterior nu a mai vrut s-o primească, organizând flagrantul.
A mai susținut că apelul a fost greșit admis, considerând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, cu privire la individualizarea pedepsei.
Referitor la primele cazuri de recurs vizând nelegalitatea și aplicarea greșită a legii, precum și comiterea unei erori grave de fapt (prevăzute de art. 3859 pct. 171 și pct. 18 C. proc. pen.) prin condamnarea inculpatului pentru fapte pe care nu le-ar fi săvârșit (fals material în înscrisuri oficiale și dare de mită), Curtea observă că, în realitate, inculpatul critică sentința instanței de fond care a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea acestor infracțiuni.
Or, împotriva acestei sentințe, inculpatul nu a declarat apel, astfel încât, potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., această sentință nu mai poate fi atacată cu recurs. De altfel, însuși recurentul, în totală contradicție cu motivele de recurs invocate, a solicitat menținerea sentinței (atât sub aspectul condamnării, cât și al pedepsei aplicate de prima instanță).
Examinând motivul de recurs referitor la individualizarea pedepsei de către instanța de apel, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile instanței de apel sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că, în cauză, s-au respectat prevederile art. 72 C. pen., referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, deoarece curtea de apel a avut în vedere, atât gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat cât și persoana infractorului.
În raport cu gravitatea infracțiunii continuate de dare de mită, cu săvârșirea, în concurs, și a altor infracțiuni și ținând seama și de comportarea nesinceră a inculpatului, curtea de apel a stabilit și aplicat o pedeapsă rezultantă corespunzătoare, individualizând pedeapsa conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.
De asemenea, instanța de apel a apreciat corect că, ținându-se seama de aceleași criterii, nu se justifică aplicarea art. 81 C. pen., dispunând ca executarea pedepsei să se facă în regim de detenție.
Starea sănătății inculpatului și a copiilor săi, nu este de natură a diminua răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunile grave comise în mod repetat și într-o perioadă destul de îndelungată.
Pentru aceste argumente, curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 1.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 337/A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.