Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A fost respinsă cererea de întreruperea executării pedepsei formulată de condamnatul D.C., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că petiționarul, aflat în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, a solicitat întreruperea executării pedepsei motivând că este necesară prezența sa în mijlocul familiei pentru a contribui la întreținerea copiilor minor rezultați din căsătorie și din relațiile de concubinaj.
S-a mai reținut că situația familiei petentului nu este precară și nu impune lăsarea în libertate a condamnatului pe o perioadă determinată de timp.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza anchetei sociale efectuată în cauză, a actelor medicale și certificatelor de naștere ale copiilor.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 542 din 29 noiembrie 2002, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în cererea introductivă și în apel.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia sa, caz în care executarea poate fi întreruptă cel mult trei luni și numai o singură dată.
Instanța de fond a analizat just probele administrate și a constatat că în cauză nu sunt motive întemeiate pentru întreruperea pedepsei, iar instanța de apel a reverificat susținerile condamnatului și a reținut justificat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împrejurările invocate de condamnat existau și la data arestării acestuia, copii petiționarului, în număr de 4, sunt asistați social, iar unii instituționalizați în Centrul de Plasament Târgu Cărbunești, nu au probleme de sănătate, iar lăsarea în libertate a condamnatului pe o perioadă de 3 luni nu rezolvă problemele legate de nivelul de trai al membrilor familiei sale.
În raport de considerentele arătate, Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 542 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2003.