Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 472 din 2 octombrie 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpata O.L. la:
- 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatei i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată s-a dedus timpul arestării preventive de la 20 februarie 2002, la zi.
S-a constatat că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a corpurilor delicte, un cuțit și hainele victimei.
S-a stabilit onorariu de avocat în favoarea Baroului Cluj în sumă de 300.000 lei pentru faza de urmărire penală, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 3.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă din care 300.000 lei reprezintă onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpata O.L. a fost căsătorită timp de 25 de ani cu victima O.Șt., având împreună doi copii, în prezent, majori.
În ultimii ani ai căsniciei relațiile dintre inculpată și soțul ei au degenerat, pe fondul lipsurilor materiale și consumului de alcool de către ambii.
La data de 13 februarie 2002, atât inculpata, cât și victima au consumat alcool, în mod separat.
În jurul orelor 15,00, inculpata O.L. era singură acasă și a invitat-o pe vecina sa, numita B.M., să bea împreună o cafea și vodcă, cumpărate de inculpată.
După circa o jumătate de oră, a venit la domiciliu și victima O.Șt. care a cerut să fie și el servit cu băuturi, stând de vorbă cu inculpata și invitata acesteia.
Între timp B.M. a plecat la locuința sa, cei doi soți rămânând singuri și discutând în mod pașnic.
În jurul orelor 15,30, în timp ce inculpata, B.M. și victima consumau alcool la domiciliu a venit, de la serviciu și fiica lor, O.L.B. care, în jurul orelor 16,00, a plecat și ea către locuința sa.
După plecarea fiicei și a numitei B.M., inculpata a mers în bucătărie, iar soțul ei a rămas în cameră.
La un moment dat, victima s-a deplasat în bucătărie unde se afla inculpata și i-a cerut să-i mai dea de băut votcă.
Întrucât votca pe care o cumpărase se terminase, i-a spus acest lucru victimei, însă acesta i-a reproșat, nervos, că nu mai vrea să-i dea de băut, deși a avut votcă pentru B.M.
Nemulțumit de refuzul inculpatei de a da curs cererii sale, victima s-a enervat tot mai tare și s-a apropiat de aceasta cu intenția de a o lovi.
În tot acest timp, inculpata se afla în picioare, în bucătărie, cu o pâine în mâna stângă și cu un cuțit cu prăsele negre ori maro în cealaltă, dreapta.
În momentul în care s-a apropiat de ea, victima a prins-o de mâna stângă în care avea pâinea, fapt ce a făcut ca aceasta să cadă jos.
În aceste împrejurări, inculpata l-a împins ușor pe soțul său, gesticulând apoi cu cuțitul către el, cerându-i să meargă în cameră și să se potolească.
În acel moment, victima s-a apropiat de inculpată, ridicând mâinile cu intenția vădită de a lovi, iar aceasta l-a lovit în piept cu cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă, cu tăișul perpendicular pe corpul victimei și tăișul în lateral.
Urmare a loviturii primite victima a suferit leziuni care în scurt timp au dus la deces.
Raportul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei O.Șt. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne prin secționarea aortei consecutivă unei plăgi tăiate-înțepate penetrante toracică, leziune ce s-a produs prin lovire cu corp tăietor-înțepător a cărui lamă a măsurat minim 15 - 16 cm lungime.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpata O.L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, pe care o consideră prea blândă, solicitând majorarea acesteia, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante care în speță nu se justifică.
La rândul său, inculpata O.L. a criticat aceeași hotărâre cu privire la nereținerea în favoarea ei a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că fapta a fost comisă ca urmare a comportării violente a victimei, care prin modul de a se manifesta i-a cauzat o puternică tulburare sub imperiul căreia a acționat, acest lucru urmând a se regăsi în cuantumul pedepsei pe care o apreciază ca fiind prea severă.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 315/ A din 26 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a desființat sentința pronunțată de Tribunalul Cluj numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei O.L., pe care, prin înlăturarea art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat-o la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținând încadrarea juridică dată faptei.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatei a dedus arestul preventiv de la 20 februarie 2002, la zi.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacată.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata O.L. pe care a obligat-o la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că în cauză, având în vedere „că infracțiunea săvârșită de inculpată este foarte gravă, fiind pedepsită cu închisoare de la 15 la 25 ani închisoare” că „fapta a fost comisă pe fondul consumului repetat de băuturi alcoolice de către ambii soți” cum și faptul că aceasta „fără a ezita a procedat la suprimarea vieții victimei, utilizând în acest scop un instrument, nu numai apt, dar și sigur că va produce decesul, aplicând o lovitură foarte puternică într-o zonă ce conține organe vitale” și nu în ultimul rând „urmarea faptei săvârșite de către inculpată, constând într-o atingere gravă adusă unei dintre valorile sociale cele mai importante apărate de legea penală, viața persoanei”, iar victima avea calitatea de soț, astfel că reținerea în favoarea acesteia de circumstanțe atenuante nu se justifică, motiv pentru care urmează a fi înlăturate, fără a neglija faptul că aceasta, anterior, a mai fost sancționată contravențional pentru tulburarea liniștii publice și a încercat să ascundă săvârșirea faptei, prin acreditarea unei morți naturale a victimei, motiv pentru care se impune majorarea pedepsei în limitele textului incriminator și nu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., astfel cum s-a solicitat prin apelul declarat de Parchet care este fondat.
Cu privire la critica formulată de inculpata O.L., prin care a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii și mai mult a pedepsei aplicată, s-a arătat că nu este întemeiată, întrucât din materialul probator existent la dosar, nu se poate trage concluzia că prin modul de a acționa al victimei, care s-a manifestat agresiv față de inculpată, dar în limitele firești, acțiunile acesteia nu pot fi considerate ca fiind de o gravitate atât de mare, încât să provoace în psihicul său o tulburare atât de puternică, încât să nu se poată controla și care să justifice modul deosebit de violent în care a acționat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata O.L., pe care a criticat-o cu privire la greșita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia, prin menținerea, atât a circumstanțelor atenuante, cât și a pedepsei aplicată de prima instanță.
Recursul declarat de inculpată este fondat.
Este fără îndoială că fapta săvârșită de inculpata O.L. este gravă și prezintă un pericol social ridicat, aceasta fiind confirmată și de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (15 - 25 ani închisoare).
Cu toate acestea, la aplicarea și stabilirea pedepsei, conform art. 72 C. pen., instanța de judecată nu trebuie să aibă în vedere numai pericolul social al faptei ca unic criteriu de apreciere a gravității acesteia, deși acesta este precumpănitor în stabilirea cuantumului pedepsei, ci și de celelalte criterii care stau la baza individualizării acesteia și anume, împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, între care și datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Aspectele menționate, de curtea de apel, în motivarea înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatei sunt în parte îndreptățite, dar, în același timp, se constată că s-a manifestat o exigență exagerată în aprecierea acestora, acordându-le mai mult un caracter negativ, ceea ce în realitate nu se justifică.
Pornind de la aceste considerente, instanța de apel trebuia să aibă în vedere că fapta a fost comisă mai mult ca urmare a comportării victimei care s-a manifestat violent, fără însă ca această comportare să constituie un act de provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen., reprezentând un act reflex de apărare, care, chiar dacă nu era de natură să justifice un astfel de comportament, în contextul dat nu putea și nu poate fi ignorat.
De asemenea, nu pot fi ignorate unele aspecte legate de persoana inculpatei care este învârstă, și nu are antecedente penale, iar sancționarea sa contravențională pentru acte de tulburarea liniștii publice nu pot fi considerate a fi de natură să ducă la concluzia că are un comportament în genere antisocial, aceasta fiind o împrejurare întâmplătoare, care se datora și comportării victimei.
În același context, nu poate fi neglijat nici comportamentul inculpatei în timpul procesul penal care, chiar dacă cu ocazia primelor cercetări a avut o poziție oscilantă, ulterior a recunoscut comiterea faptei, descriind amănunțit modul în care aceasta a fost comisă, declarațiile sale fiind, de altfel singurele dovezi ce au stat la baza stabilirii situației de fapt și vinovăției, dar și faptul că aceasta a regretat sincer cele întâmplate.
Prin urmare, dacă instanța de apel ar fi avut în vedere aceste aspecte, chiar în condițiile în care aprecia că pedeapsa aplicată de prima instanță, inculpatei, este prea blândă, avea totuși suficiente temeiuri să mențină circumstanțele atenuante reținute în favoarea acesteia și să majoreze pedeapsa până în apropierea limitei minime permisă de textul de lege incriminator.
Neprocedând în acest fel, instanța de apel a pronunțat o decizie care sub aspectul analizat este criticabilă, astfel că recursul declarat de inculpata O.L. fiind fondat, urmează a fi admis ca atare, a casa hotărârea atacată, în sensul reținerii în favoarea acesteia a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. și a o condamna la o pedeapsă în limitele permise de art. 76 lit. a) C. pen., cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpata O.L. împotriva deciziei penale nr. 315 A din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Casează decizia atacată numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate pe care, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și a art. 76 C. pen., o reduce de la 15 ani închisoare, la 12 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2002, la 25 martie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2003.