Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1504/2004

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 martie 2004.

Ședința publică din 17 martie 2004

 

Asupra recursului de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

            Prin sentința penală nr.65 din 3 martie 2003, Tribunalul Bihor a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnata T.G.T., privind întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.412/1997 a Tribunalului Cluj.

            Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, petenta condamnată se află în executarea pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prin sentința penală nr.412/1997 a Tribunalului Cluj, definitivă.

            Expertiza medico-legală efectuată în cauză, a concluzionat că bolile de care suferă condamnata, pot fi tratate în regim de penitenciar. Ca urmare, tribunalul a constatat că nu este fondată cererea condamnatei și a respins-o în baza art. 453 lit. a) C. proc. pen.

            Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel condamnata, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat desființarea și modificarea ei, în sensul admiterii cererii sale. În motivarea apelului s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a considerat că afecțiunile de care suferă condamnata, pot fi tratate în regim de penitenciar. În realitate, nici nu i se poate asigura integral, tratamentul de care are nevoie. 

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 94/A/2003 din 8 mai 2003, a respins ca nefondat apelul condamantei, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnata, reluând motivele formulate la instanțele de fond și de apel.

            Recursul este nefondat.

            Susținerile condamnatei sunt fără corespondent în actele dosarului.

            Așa cum este reglementată întreruperea executării pedepsei în legislația noastră (art.455 din Codul de procedură penală), aceasta nu poate fi dispusă, pe considerente medicale, decât „când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul, se va găsi în situația de a putea executa pedeapsa”.

            Or, în speță, expertiza medico-legală administrată, nu arată că petiționara ar fi pusă de boala de care suferă în imposibilitate de a-și executa pedeapsa, ci, dimpotrivă, că boala pe care o are, poate fi tratată în condiții de detenție.

            Așa fiind, în mod corect, prima instanță a respins cererea de întrerupere, iar, instanța de apel, prin decizia recurată, a menținut sentința.

            Recursul condamnatei fiind astfel nefondat, va trebui respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată care este temeinică și legală.

            Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a avansului onorariului pentru apărător din oficiu;

           

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.G.T. împotriva deciziei penale nr. 94/A din 8 mai 2003 a Curții de Apel Oradea.

            Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 martie 2004.