Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1505/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2003.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 224 din 11 septembrie 2000, Tribunalul Bihor a condamnat, printre alții, pe inculpatul J.S.G. la pedepsele (două) de câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 C. pen., raportat la art. 209 lit. a), g) și i) din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (două fapte).

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus, în ce-l privește pe acest inculpat, revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 614 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1714/1995 a Judecătoriei Oradea, contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză și adăugarea sporului de 2 luni închisoare, inculpatul având de executat 4 ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu unii dintre coinculpații condamnați în aceeași cauză, la plată, cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 3.500.000 lei părții civile L.D. și 2.000.000 lei părții civile SC H. SRL Oradea.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 8 septembrie 1999, în înțelegere cu coinculpații P.I., P.S. și B.C., J.S.G., utilizând o cheie franceză modificată, a spart ușa garajului lui L.D., de aici sustrăgând două aparate TV, două scaune din plastic, o butelie pentru gaz lichefiat, o cască pentru motocicletă, o etajeră cu oglindă, o trusă de chei și un covor persan, toate acestea împărțindu-le, ulterior, între ei.

În aceeași companie, în perioada 3 - 7 septembrie 1999, inculpatul deplasându-se cu autoturismul coinculpatului B.C. la un magazin aparținând SC H. SRL Oradea, au forțat sistemul de închidere, au pătruns în incintă, de aici sustrăgând alimente, băuturi și țigări, de asemenea, bunuri împărțite între ei.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri, printre alții, inculpatul J.S.G., motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 123 din 10 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul J.S.G. a declarat recurs, cale de atac motivată tot pe netemeinicia pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., text de lege care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând la cauză aceste dispoziții legale, se reține că procedând la aplicarea pedepsei de câte 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat (două fapte), instanța a considerat pericolul social al faptei, agravat de săvârșirea acesteia de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții și prin efracție, împrejurările în care s-au săvârșit, respectiv prin înțelegere și urmărirea persoanelor păgubite, dar și persoana inculpatului recidivist și care s-a sustras de la urmărirea penală.

În aceste condiții, dispunându-se executarea pedepsei în regim de privare de libertate, există prezumția că se va realiza și scopul ei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.S.G. împotriva deciziei penale nr. 123 din 10 mai 2001 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2003.