Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr. 113 din 3 octombrie 2002, îl condamnă pe inculpatul G.G. la 20 de ani de închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 din același cod.
Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 20 decembrie 2001, până la zi.
Prin aceeași sentință, inculpatul este obligat să plătească:
a) 6.726.519 lei Spitalului Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, pentru îngrijirile acordate victimei;
b) câte 300.000 lei, lunar, contribuție de întreținere a minorilor E.M. și G.D.G., fiii victimei, de la data decesului acesteia (19 decembrie 2001) până la majorat;
c) 6.000.000 lei cheltuieli judiciare, statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în ziua de 14 decembrie 2001, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, apoi și-a amenințat soția și a alungat-o din casă.
D.V.G., fiul inculpatului, i-a cerut acestuia să se liniștească.
Inculpatul și-a lovit fiul, care s-a împiedicat de pragul ușii și a căzut în șezut, moment în care inculpatul l-a lovit, în mod repetat, în cap, cu o daltă.
Speriată, M.G., mama victimei, a cerut ajutorul vecinilor I. și C.B., care au intervenit, dezarmându-l pe inculpat, dar a fost prea târziu.
Victima a fost internată în spital, unde a decedat, datorită dilacerării meningo-cerebrale, urmare a traumatismului cranian, cu fractură de boltă, produsă prin lovire, repetată, cu un corp dur alungit.
Inculpatul a declarat apel, cerând reducerea pedepsei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 775 din 3 decembrie 2002, admite apelul, desființează, în parte, sentința și reduce, de la 20 de ani, la 15 ani de închisoare, pedeapsa, privativă de libertate, aplicată inculpatului.
Celelalte dispoziții ale sentinței sunt menținute.
Instanța de apel motivează că inculpatul este învârstă, nu a mai fost condamnat și regretă fapta.
Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, motivând că el a fost provocat de victimă.
Critica nu este întemeiată.
Nu sunt temeiuri că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei.
Nu sunt motive nici pentru redozarea pedepsei.
Fapta inculpatului este gravă.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 775 din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 decembrie 2001, la 26 martie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.