Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1526/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 345 din 21 august 2001, Tribunalul Cluj i-a condamnat pe următorii inculpați:

- C.B.V.L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 257, cu art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (5), art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea acestei noi pedepse cu pedeapsa de un an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 224 din 7 aprilie 1997 a Judecătoriei Zalău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, adică aceea de 4 ani închisoare, sporită cu un an, în final 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 12 februarie 1999, la zi.

- M.A. la 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii săvârșite prevăzute de art. 257, cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 311 din 15 februarie 1996 a Judecătoriei Cluj Napoca, pe care o va executa alături de noua pedeapsă, stabilită prin această hotărâre, în final 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu 12 februarie 1999, la zi.

În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 1.000.000 lei reprezentând totalul sumei de 2.000.000 lei primită de la partea vătămată M.R. și care nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați cei doi inculpați să plătească, în solidar, următoarele despăgubiri civile părților civile astfel: S.R. – 2000 mărci germane; T.E. – 350 mărci germane; L.I. – 350 mărci germane; H.I. – 300 mărci germane; B.I. – 300 mărci germane; M.M. – 300 mărci germane; P.A. – 2.000.000 lei; P.A. – 1.000.000 lei; D.C. - 350 mărci germane; C.E. – 350 mărci germane; M.L. – 3.100.000 lei; F.D. – 300 mărci germane; C.G. – 600 mărci germane; C.C. – 2500 mărci germane; I.R. – 2500 mărci germane; A.V. – 2500 mărci germane; N.V. – 2500 mărci germane; S.I. – 1000 dolari S.U.A. ori echivalentul în lei la data efectuării plății.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul C.B.V.L. a fost obligat să plătească 150 mărci germane (ori echivalentul în lei la data efectuării plății) despăgubiri civile către partea civilă C.I.

Conform art. 189 C. proc. pen., onorariul avocațial din oficiu de 300.000 lei pentru inculpatul M.A. s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.B.V.L. să plătească 2.500.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar pe inculpatul M.A. la suma de 2.800.000 lei.

S-a reținut că, în cursul lunii septembrie 1998, inculpații C.B.V.L. și M.A. s-au hotărât să publice anunțuri în ziarul P. din Cluj, cum că ei facilitează obținerea de vize pentru spațiul Schengen, precum și locuri de muncă în acele țări. Astfel, pentru acest scop, inculpatul M.A. a închiriat un spațiu.

La telefonul indicat de inculpați a sunat numitul B.R., acesta s-a arătat interesat de ofertele de muncă în străinătate. Inculpatul M.A. a arătat că și el este de meserie inginer, că muncitorii români sunt căutați în străinătate și dacă numitul B.R., în schimbul obținerii, fără plată a vizei Schengen proprii, nu poate găsi alte persoane doritoare, cărora inculpații prin firma lor, să le obțină vize.

Ulterior, numitul B.R. s-a întâlnit și cu inculpatul C.B.V.L., care s-a prezentat ca maneger al unei firme mai mari din București, ce dorea să-și deschidă o filială și la Cluj. Până când problemele juridice, administrative cerute de deschiderea filialei se vor rezolva, inculpatul C.B.V.L. i-a cerut lui B.R. să capteze persoane pentru a obține vize pe firma unde era asociat, adică B.R. SNC.

Înțelegerea a fost ca doritorilor să li se comunice că viza se obține în 30 zile, contra sumei de 2000 mărci germane, din care trebuie să plătească un avans de 300 mărci germane.

Numitul B.R. a luat legătura cu un fost angajat al său, G.A. pe care l-a prezentat celor doi inculpați, care l-au acceptat ca secretar, spunându-i ce trebuie să facă, respectiv să-i prezinte ca dr. C.B.V.L. și dr. M.A., care prin relațiile pe care le au la ambasadele diferitelor țări, pot rezolva vize Schengen, în schimbul sumei de 2000 mărci germane, dar trebuie plătit un avans de 300 mărci germane

În perioada septembrie 1998 – începutul lunii februarie 1999, în așa zisul sediu al firmei din Cluj Napoca s-au prezentat mai multe persoane, dintre care doar 17 au fost identificate în cursul urmăririi penale. Acestor persoane, inculpatul M.A. le-a spus că, prin relațiile lor de la diferitele ambasade, le pot obține vize Schengen, să plătească avansul de 300 mărci germane din cei 2000 mărci germane, să predea pașaportul și să aștepte 30 zile.

Persoanelor care s-au prezentat și au achitat avansul ori integral li s-au înmânat o chitanță pe firma B.R. sau chitanță de mână scrisă de inculpatul M.A., numitul G.A. sau B.R. Aceste persoane, identificate, și-au specificat pretențiile civile, după cum urmează: S.R. – 200 mărci germane; T.E. – 350 mărci germane; L.I. – 350 mărci germane; H.A. – 2.000.000 lei, P.A. – 1.000.000 lei; B.I. – 300 mărci germane; M.M. – 300 mărci germane; P.A. – 2.000.000 lei; D.C. – 350 mărci germane; C.E. – 350 mărci germane; M.L. – 3.100.000 lei; F.D. – 200 mărci germane; C.G. – 600 mărci germane.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.B.V.L., care a solicitat, prin apărătorul său, desființarea sentinței și achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. a) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele comise nu există, iar în subsidiar, dacă instanța va considera că activitatea sa infracțională există în realitate să constate că, faptele cu caracter penal nu au fost săvârșite de către el, ci de inculpatul M.A.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 376/ A din 18 decembrie 2001, a respins ca nefondat apelul inculpatului, a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu în sumă de 300.000 lei să se achite din fondul Ministerului Justiției și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.B.V.L. care, prin apărătorul său, a solicitat în principal achitarea sa, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului C.B.V.L. în săvârșirea în perioada septembrie 1998 – februarie 1999 a infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Astfel, este dovedit, în baza declarațiilor martorilor G.A., B.R. și a coinculpatului M.A. că, inculpatul C.B.V.L. a comis personal acte materiale de trafic de influență.

Astfel, martorul G.A. arată în declarația sa: „când se prezenta o persoană la mine în birou și solicita viză Schengen, îi spuneau că în termen de 30 – 45 zile contra sumei de 1800 mărci germane cu un avans de 300 mărci germane, doctor C.B.V.L. rezolvă viza pe o durată de 15 zile prin relațiile pe care le are la Ambasada Austriei din București și Consulatul German de la Sibiu”.

În același sens, martorul B.R. precizează că inculpatul C.B.V.L. „le spunea persoanelor care se prezentau la firmă, că vizele le obține prin relațiile sale, pe care le are la diferite ambasade.

Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanțele au condamnat pe recurent pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporțională cu pericolul social al faptei comise.

Întrucât, criticile din recurs sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B.V.L. împotriva deciziei penale nr. 376/ A din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.

Constată că, în prezent, inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.