Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1528/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 5 februarie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul G.I. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. și la 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită la 2 ani și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut că în noaptea de 3 noiembrie 2001, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate V.S. pe care a bătut-o cu pumnii și picioarele și i-a furat 800.000 lei.

Prin decizia penală nr. 348/27 iunie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați care a criticat hotărârile pentru greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Critica formulată de procuror este caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și nu 3859 pct. 171 cum motivează procurorul în recurs.

Recursul este fondat.

Întradevăr potrivit art. 3859 pct. 14 hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Între criteriile de individualizare prevăzute la art. 72 C. pen., sunt enumerate și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală adică circumstanțele atenuante sau agravante.

În cauză instanța de fond, a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante constând în lipsa antecedentelor penale și atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii.

Din examinarea textului art. 74 C. pen., rezultă că împrejurările enumerate pot fi considerate circumstanțe atenuante, spre deosebire de situația reglementată la art. 73 C. pen., potrivit căruia o dată constatate circumstanțele atenuante sunt obligatoriu de aplicat pentru instanțe.

Așa fiind, rezultă că în cazul art. 74 instanțele de judecată sunt ținute nu doar de constatarea existenței unor împrejurări enumerate în lege în cauzele pe care le judecă, dar și de examinarea oportunității aplicării ca circumstanțe atenuante a acestor împrejurări în relație cu celelalte criterii de individualizarea pedepselor.

Astfel într-o infracțiune gravă, atentând la valori sociale importante, comisă prin mijloace periculoase, cu urmări însemnate pentru partea civilă, lipsa antecedentelor penale nu poate căpăta relevanța unei circumstanțe atenuante.

Dimpotrivă în cazul infracțiunilor mai ușoare în care sunt lezate valori mai puțin importante prin fapte ce pot fi comise sub forma unei vinovății mai ușoare, lipsa antecedentelor poate căpăta relevanță juridică și este posibilă reținerea acestei împrejurări ca circumstanță atenuantă.

În cauză inculpatul a comis o infracțiune deosebit de periculoasă, tâlhăria în formă calificată respectiv pe timp de noapte și într-o locuință. A fost tâlhărită o femeie în vârstă care locuia singură, bătută crunt cu pumnii și picioarele de un bărbat tânăr, în putere.

Pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 5 și 20 de ani închisoare ceea ce relevă că instanțele au o scală largă de apreciere a sancțiunii.

Așa fiind, în raport de toate aceste considerente reținerea circumstanței atenuante judiciare de către instanțe este greșită și urmează a fi înlăturată.

Examinând și din oficiu hotărârile atacate, potrivit art. 3859 alin. (3) C. pen., Curtea constată că în mod greșit inculpatul a fost condamnat și pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 C. pen.

Potrivit art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., tâlhăria comisă într-o locuință sau dependință a acesteia constituie infracțiunea de tâlhărie și se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Din examinarea textului, rezultă că această infracțiune este complexă nu numai pentru că absoarbe infracțiunile de furt și acțiunile de violență, dar și acțiunile de pătrundere într-o locuință sau dependință, faptă care altfel poate căpăta profilul infracțiunii independente de violare de domiciliu.

Prin urmare prin voința legiuitorului s-a decis ca ori de câte ori tâlhăria este comisă prin violare de domiciliu va exista o singură infracțiune aceea de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., ca și în cauza de față.

În concluzie, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa hotărârile pronunțate, va înlătura aplicarea art. 74 C. proc. pen. și în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu într-o singură infracțiune, aceea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen., pentru care va aplica pedeapsa de 7 ani închisoare.

Se va computa din pedeapsă durata arestului preventiv iar onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 348/ A din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul G.I.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 53/ F din 5 februarie 2002 a Tribunalului Galați, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor și pedeapsa aplicată.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică, din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen., în baza căreia condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 noiembrie 2001, la 26 martie 2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.