Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 11/ S din 12 aprilie 2002, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul D.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.E., suma de 3.100.000 lei despăgubiri civile și către stat suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul din oficiu plătit din fondurile Ministerului Justiției.
S-a reținut că, inculpatul D.A., în vârstă de 27 ani, locuiește în comuna Ozun, împreună cu concubina sa, M.V., din relațiile lor de concubinaj rezultând un copil. Acesta nu are vreo ocupație, asigurându-și existența din munci ocazionale.
Partea vătămată P.E. are domiciliul în satul Sîntiolunca, aparținând comunei Ozun și lucrează în localitatea Bod, la firma SC P. SRL, ca morar.
În ziua de 14 ianuarie 2002, a plecat, ca de obicei, dimineața, la locul de muncă, luând asupra sa suma de 1.200.000 lei, pentru ca la terminarea programului să facă unele cumpărături.
După terminarea programului de muncă, fiind zi de plată, și-a ridicat salariul în sumă de 784.524 lei, precum și salariul colegului său B.C., din Ozun, în sumă de 1.207.777 lei, deplasându-se apoi cu trenul până în localitatea Ozun, unde a ajuns în jurul orelor 20,30.
Apoi, s-a deplasat la domiciliul colegului său pentru a-i preda salariul, dar negăsindu-l acasă, s-a deplasat, întâi la barul S.C. și după aceea la barul H. SRL, unde a consumat diferite băuturi alcoolice, în cantități mici. La ultimul bar, situat între ieșirea din Ozun spre Sîntiolunca, se afla și inculpatul care consumase o cantitate considerabilă de băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate. Inculpatul i-a oferit părții vătămate, spre cumpărare, un telefon mobil, fiind însă, refuzat.
Inculpatul, intrând în vorbă cu partea vătămată, a invitat-o să joace la jocurile mecanice aflate în bar.
După ce au mai consumat băuturi alcoolice, în jurul orei 23,oo, partea vătămată a pornit spre casă, pe jos. După ce a parcurs aproximativ 500 m, a simțit o lovitură puternică la cap, în urma căreia și-a pierdut cunoștința, căzând la pământ, în șanț. Și-a revenit după circa o oră, constatând că îi lipseau toți banii, în total 3.100.000 lei, precum și ceasul de la mână, marca Japona.
Partea vătămată s-a întors în bar, a anunțat că a fost tâlhărit și a solicitat să fie chemate organele de poliție. În bar se afla și inculpatul, care bănuit fiind ca autor al faptei, a negat orice legătură cu agresiunea. A doua zi, cu prilejul percheziției domiciliare la locuința inculpatului, s-a găsit ceasul părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul D.A.
Parchetul a criticat soluția pentru netemeinicie în ce privește individualizarea juridică a pedepsei, arătând că față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și de lipsa de sinceritate a inculpatului se impune majorarea pedepsei.
Inculpatul a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu a săvârșit el fapta pentru care a fost condamnat.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 279/ Ap din 27 noiembrie 2002, a respins apelurile parchetului și inculpatului, a dispus adăugarea la arestarea preventivă a inculpatului și perioada de la 12 mai 2002, la zi și a menținut în continuare starea de arest a acestuia. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul D.A.
Parchetul a solicitat, în recurs, desființarea sentinței pronunțate de prima instanță și în cadrul rejudecării, majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Inculpatul a solicitat, în recurs, prin apărătorul său, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt și, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând recursurile declarate în cauză, se constată următoarele:
În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reținută este în deplină concordanță cu aceasta, încadrarea juridică dată faptelor este legală și vinovăția inculpatului rezultă din actele dosarului.
Se constată, însă, că sancțiunea aplicată inculpatului este prea blândă, față de criteriile învederate prin recursul parchetului, dar mai ales în raport de starea de recidivă în care a fost săvârșită fapta și de împrejurările în care a comis infracțiunea, noaptea, prin lovirea puternică în cap a părții vătămate.
Ca urmare, Curtea, va admite recursul declarat de parchet și va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.
În ce privește recursul inculpatului, care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, verificând probele administrate, Curtea constată că este nefondat.
Din examinarea textului art. 211 alin. (1) C. pen., rezultă că infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu intenție directă, această formă de vinovăție trebuind să existe, atât în raport cu acțiunea principală, de furt, cât și în raport cu acțiunea adiacentă de punere a victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra prin exercitarea de violențe sau amenințări asupra acesteia.
Mai mult, pentru realizarea laturii subiective a acestei infracțiuni, este obligatoriu ca, prin acțiunea adiacentă, făptuitorul să urmărească unul din scopurile prevăzute în art. 211 alin. (1) C. pen., respectiv furtul, păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii.
În speță, corect instanțele au apreciat că fapta inculpatului de a o lovi pe partea vătămată, în cap, provocându-i o stare de inconștiență și de a o deposeda de suma de 3.100.000 lei, două pachete de țigări și un ceas, reprezintă infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.
Întrucât motivul de casare este neîntemeiat, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 279/ Ap din 27 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 11 din 12 aprilie 2002 a Tribunalului Covasna, numai cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o majorează, de la 5 ani închisoare, la 8 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva aceleași decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, la 26 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.