Asupra recursului de față;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, prin sentința penală nr. 235 din 6 noiembrie 2002, îl condamnă pe inculpatul M.A. la:
a) 7 ani și 6 luni de închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru complicitate la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. și la;
b) 6 ani de închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea și a art. 71 din cod.
Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 17 ianuarie 2002, până la zi.
În solidar cu alți cinci făptuitori condamnați în aceeași cauză, inculpatul a fost obligat să plătească:
60.000.000 lei, daune morale, părții vătămate M.L.S.;
33.000 lei, cheltuieli judiciare, aceleași părți vătămate.
De asemenea, inculpatul a mai fost obligat să plătească suma de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare, statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în ziua de 30 decembrie 2001, M.L.S., elevă în clasa a VIII-a a Școlii generale nr. 1 Suceava, s-a întâlnit cu prietena sa, M.L.L., pe care a rugat-o să o însoțească până în comuna Mitocu Dragomirnei, unde urma să o întâlnească pe R.C., colegă de școală.
Cu o mașină de ocazie, cele două minore s-au deplasat la Mitocul Dragomirnei, unde s-au întâlnit cu R.C., împreună cu care au mers la barul din comună, unde i-a întâlnit pe inculpații M.A., M.V., G.M.D., B.I.D., H.A.R. și C.I.
De la bar, fetele și băieții au mers la discotecă.
Pe la ora 21, minorele au ieșit din discotecă, cu intenția de a pleca acasă, dar inculpatul M.A. a prins-o, de mână și de umeri, pe M.L.S., pe care a obligat-o să meargă cu el.
Astfel, inculpatul a condus-o pe M.L.S. până la grădinița din sat, pe o verandă, unde a obligat-o să aibă, cu el, un raport sexual nefiresc.
După terminarea actului sexual, inculpatul l-a trimis, pe verandă, pe fratele său, V.M., care a avut raport sexual, cu victima, prin constrângerea acesteia.
În continuare, victima a fost obligată să aibă raporturi sexuale și cu ceilalți patru inculpați.
Inculpatul M.A. a declarat apel, motivând că a săvârșit o singură infracțiune, de viol, încât în mod greșit a fost condamnat pentru complicitate la viol și pentru infracțiunea de perversiuni sexuale.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 11 din 6 ianuarie 2003, admite apelul, desființează în parte sentința și, prin recalificarea faptelor, în condamnă pe inculpatul M.A. la 7 ani și 6 luni de închisoare și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), art. 37 lit. b) și art. 71 din același cod.
Instanța de apel a motivat, în esență, că, potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de viol, actul sexual, de orice natură (sublinierea instanței), întreținut prin constrângere sau profitând de incapacitatea unei persoane de a se apăra ori de a-și exprima voința.
Ori arată instanța de apel, în baza aceleiași rezoluții delictuoase, inculpatul a violat minora și a înlesnit celorlalți făptuitori să o violeze.
Parchetul de pe lângă aceeași instanță critică decizia, motivând că în mod greșit curtea de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.A.
Critica este întemeiată.
Tribunalul Suceava a reținut, corect, că fapta inculpatului M.A. de a constrânge victima să aibă cu el, acte de perversiune sexuală, constituie infracțiunea de perversiune sexuală, iar fapta de a înlesni celorlalți făptuitori să aibă cu ei raporturi sexuale cu victima, prin constrângerea acesteia întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de viol.
Cele două fapte, distincte, au fost săvârșite în baza unor rezoluții distincte, încât ele nu se „absorb” una în cealaltă, cum, greșit, a reținut instanța de apel.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 11 din 6 ianuarie 2003 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul M.A.
Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 235 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, la 26 martie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.