Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 242 din 28 august 2002, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpata T.G. la pedepsele de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a trei fapte prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei și s-a dispus deducerea detenției acesteia cu începere de la 9 iulie 2002, la zi.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
S-a dispus confiscarea specială de la denunțătorul B.I. a sumei de 7.400.000 lei, de la denunțătorul C.A. a sumei de 125 dolari S.U.A. și de la denunțătorul J.M.V. a sumei de 425 dolari S.U.A.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că, în cursul lunii martie 2002, inculpata T.G. a intrat în legătură cu denunțătorul B.I. din municipiul Tg. Jiu, prezentându-se ca fiind procuror și atribuindu-și numele de D.G.G., susținând că este o persoană cu multă influență. Pentru a-și întări susținerile, inculpata confecționase din timp cărți de vizită sub numele „D.G. inspector economic”, „D.G.G. procuror prin penale”.
Inculpata a pretins de la această persoană sumele de 1200 dolari S.U.A. și 4.100.000 lei, susținând că prin influența pe care o are asupra unei funcționare de la Ambasada Franței din București, va aranja plecarea cu forme legale pentru lucru în Franța. În plus, inculpata, aflând că B.I. avea pe rolul Tribunalului Gorj, dosarul penal nr. 1125/2002, a dat asigurări acestuia că va face intervenții și la funcționarii din cadrul Ministerului de Interne pentru a-i aproba plecarea din țară.
Timp de aproape două luni, inculpata s-a întâlnit și a purtat convorbiri telefonice cu denunțătorul B.I., primind în final, de la acesta sumele de 100 dolari S.U.A. și 4.000.000 lei.
La sfârșitul lunii iunie 2002, inculpata a cunoscut pe denunțătorul C.A., căruia i-a relatat că lucrează în justiție, că se numește G.G. și căruia i-a dat asigurări că prin influența pe care o are, poate aranja plecarea la muncă în Franța cu contract încheiat prin ambasadă a două persoane, în schimbul sumei de 850 - 900 dolari S.U.A.
Numitul C.A. a prezentat inculpatei și pe cumnatul său J.M.V. și, convinși fiind, de afirmațiile acesteia că are influență asupra unor funcționari care le pot aranja dosarele de plecare în străinătate, i-au înmânat acesteia la datele de 4 și 8 iulie 2002, suma totală de 550 dolari S.U.A.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel denunțătorul parte civilă J.M.V. și inculpata T.G.
Partea civilă a solicitat înlăturarea confiscării speciale a sumei de bani ce i-a fost restituită în cursul urmăririi penale, susținând că a fost prejudiciat prin fapta inculpatei.
Inculpata a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât cărțile de vizită folosite de ea nu sunt înscrisuri sub semnătură privată, apte de a produce consecințe juridice.
Curtea de Apel Craiova, prin decizie penală nr. 582 din 19 decembrie 2002, a admis apelul inculpatei, a desființat hotărârea atacată, a descontopit pedepsele și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen. și a dispus achitarea acesteia pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele în cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus în continuare detenția acestuia cu începere de la 28 august 2002, la zi.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă J.M.V. și a fost obligată să plătească statului 300.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpata T.G. și parte civilă J.M.V.
Inculpata a solicitat, prin apărătorul său, casarea hotărârilor pronunțate, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
Partea civilă în recurs, a reiterat motivele din apel, în sensul înlăturării confiscării sumei de 425 dolari S.U.A.
Recursurile sunt nefondate.
În raport de probatoriul administrat, starea de fapt reținută, este în concordanță cu aceasta, încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăția inculpatei rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Aspectul netemeiniciei invocat de inculpată, privitor la proporționalitatea pedepsei este întemeiat, întrucât instanțele, prin considerarea criteriilor de individualizare a procedat la stabilirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, evoluând corespunzător, atât gradul de pericol social concret pe care îl prezintă infracțiunea comisă, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatei.
Faptul că inculpata se află la prima încălcare a legii penale și a recunoscut fapta, sunt elemente care au fost avute în vedere de instanțe, atunci când au dozat cuantumul pedepsei.
Pe de altă parte, potrivit art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anume durată dacă, pe lângă condițiile de la lit. a) și b) este satisfăcută cerința ca scopul pedepsei să poată fi atins chiar fără executarea acesteia.
Or, în cauză, instanțele în mod corect au apreciat că scopul pedepsei, acela de prevenire de noi infracțiuni nu poate fi atins prin aplicarea prevederilor referitoare la suspendarea condiționată a pedepsei.
În ce privește recursul părții civile se constată că în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin. (1) C. pen., combinate cu dispozițiile art. 256 din același cod, sumele primite de infractor ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de influență se confiscă, iar dacă nu se găsesc în posesia inculpatului se vor lua de la persoana care le deține.
Această confiscare operează și atunci când deținătorul actual al sumei este însuși persoana care a dat banii infractorului, dacă aceasta nu a sesizat organele de urmărire penală mai înainte de începerea urmăririi.
În cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 257 alin. (2) C. pen., măsura confiscării speciale de la partea civilă a sumei ce a fost restituită acesteia în cursul urmăririi penale, este legală.
Examinând și din oficiu recursurile declarate de inculpată și de partea civilă, nu se constată existența unor motive care să conducă la casarea hotărârii atacate.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, ambele recursuri, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive la zi și vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata T.G. și partea civilă J.M.V. împotriva deciziei penale nr. 582 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 9 iulie 2002, la 26 martie 2003.
Obligă pe recurenta inculpată să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.