Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1536/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113 din 20 martie 2002 a Tribunalului Brăila, în fond după o primă casare cu trimitere spre rejudecare, inculpatul G.L. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, tribunalul, în baza art. 864 și art. 83 C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15 din 24 ianuarie 1997 a Tribunalului Galați și a dispus să o execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, în total 6 ani închisoare.

De asemenea, tribunalul a constatat că prejudiciul cauzat părții civile SC P. SA Brăila este de 663.814.052 lei din care inculpatul a recuperat 43.898.500 lei și l-a obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC N. SRL Galați, să plătească diferența de 619.915.552 lei despăgubiri civile, a anulat două file C.E.C. și a obligat pe inculpat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

La data de 18 decembrie 1995, soția inculpatului G.L. și anume G.C.A. a înființat SC N. SRL Galați, însă de administrarea acesteia s-a ocupat inculpatul care a primit și drept de semnătură în bancă.

Deși se afla în interdicție bancară, neavând disponibil în cont, inculpatul, la data de 10 noiembrie 1999, s-a aprovizionat cu materiale feroase de la SC P. SA Brăila, în valoarea de 255.313.097 lei, pentru plata căreia a emis filele C.E.C. în valoare de 200.000.000 lei și de 55.313.097 lei cu scadență la 25 noiembrie 1999.

Întrucât ulterior inculpatul nu a achitat contravaloarea materialelor, în numerar, unitatea furnizoare a introdus la bancă cele două file C.E.C., iar Banca M.B. la 3 decembrie 1999, le-a refuzat la plată pentru lipsă de disponibil în cont și a sesizat organele de cercetare penală ale poliției.

Prin decizia penală nr. 220 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Galați, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.L.

Împotriva acestei decizii, inculpatul menționat a declarat recurs, susținând prin apărătorul său că nu a acționat cu intenția de a duce în eroare pe partea civilă, întrucât a emis cele două file C.E.C. și le-a predat părții civile ca o garanție pentru plata mărfii căreia i-a lăsat în custodie și o cantitate de rulmenți cu același titlu solicitând astfel, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A mai susținut că, încadrarea juridică a faptei comise era în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu privire la care, instanța de apel a omis a se pronunța și că fără temei i s-a respins administrarea probei cu expertiză contabilă pentru a dovedi că nealimentarea contului societății sale nu s-a datorat unei intenții frauduloase, temeiuri de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

După cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, neconstestate de inculpat, acesta deși se află în interdicție bancară și nu avea disponibil în cont, a emis cele două file C.E.C. pe care le-a predat unității furnizoare, știind că, potrivit contractului încheiat între părți, scadența plății este în termen de 5 zile de la data livrării și deci la data expirării acestui termen, filele C.E.C. sunt introduse pentru decontare bancară.

Prin urmare, susținerile recurentului că filele C.E.C. emise, constituiau garanții bancare pentru plata prețului în cazul neachitării acestuia în numerar, sunt lipsite de seriozitate devreme ce era conștient că nu avea disponibil în bancă, fiind și în interdicție bancară.

Nici cantitatea de rulmenți pretinsă a fi lăsată drept garanție, nu este de natură să pună la îndoială intenția de inducere în eroare, câtă vreme nu este în sensul clauzelor contractuale, iar părții civile nu-i satisface pretențiile sau interesele.

Corect s-a respins și cererea de efectuare a unei expertize contabile privind cauzele nealimentării contului său bancar, câtă vreme societatea comercială administrată de inculpat se afla în interdicție bancară și deci îi era interzis să emită și file C.E.C.

Nu este întemeiată nici cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât prin emiterea celor două C.E.C. -uri, partea civilă a fost indusă în eroare cu privire la posibilitățile de plată ale inculpatului și a fost astfel prejudiciată cu prețul pe care inculpatul nu i l-a mai achitat.

Or, dacă ar fi cunoscut starea de imposibilitate a inculpatului, și anume că acesta se află în interdicție bancară, partea civilă nu i-ar mai fi livrat mărfuri și astfel ar fi evitat paguba.

Or, infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934 este o infracțiune de pericol și nu de rezultat, cum este infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

Pe de altă parte, prin introducerea alin. (4) al art. 215 C. pen., prin Legea nr. 140/1996, s-a dat o nouă reglementare infracțiunii de înșelăciune, prin emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de credit fără a exista provizia necesară, în situația în care s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C. -ului, într-o atare situație rămânând fără aplicare prevederile art. 84 din Legea nr. 59/1934, adoptată cu aproape 60 ani în urmă, și care a avut în vedere deci alte relații sociale încălcate.

În consecință, pentru motivele ce preced, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.L. împotriva deciziei penale nr. 220/ A din 15 mai 2002 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.