Hearings: February | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1537/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din 23 aprilie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul Ș.S.Șt. la un an închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1056 din 28 mai 2001 a Judecătoriei Satu Mare, ce se va executa alături de pedeapsa din cauză.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la data de 22 septembrie 2001, după ce a fost la discotecă în municipiul Satu Mare, inculpatul Ș.S.Șt. i-a cerut părții vătămate A.J. 30.000 lei. Pentru că partea vătămată l-a refuzat, inculpatul i-a luat ochelarii de vedere și l-a bătut.

Apoi, inculpatul Ș.S.Șt. și coinculpatul B.G. au furat portmoneul părții vătămate cu suma de 250.000 lei. Partea vătămată a încercat să recupereze portmoneul de la inculpatul B.G., dar a fost lovit de inculpatul Ș.S.Șt. cu picioarele.

Urmare a agresiunilor, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale așa cum rezultă din concluziile certificatului medico-legal întocmit în cauză.

Prin decizia penală nr. 166/2002 a Curții de Apel Oradea a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a cerut achitarea pentru lipsa de pericol social a faptei, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse la blânde.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care a cerut achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în lovire, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 și 17 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare realității în baza probelor administrate, încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică, iar pedeapsa just individualizată.

Astfel, din declarațiile constante ale părții vătămate ce se coroborează cu declarațiile martorului I.C.F., recunoașterile inculpaților de la urmărirea penală și concluziile actului medico-legal, rezultă neîndoielnic că inculpații au furat prin violență, portmoneul părții vătămate, ceea ce realizează trăsăturile constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 C. pen.

Nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului Ș.S.Șt. în infracțiunea de lovire, deoarece acesta a lovit partea vătămată cu scopul de a-i sustrage banii, iar după furtul portmoneului, cu scopul de a-l păstra.

Or, în ambele variante, fapta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, lovirea nefiind decât acțiunea adiacentă față de cea principală care este furtul.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.S.Șt. împotriva deciziei penale nr. 166/ A din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.