Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 963 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul F.R. împotriva sentinței penale nr. 418 din 14 iulie 2000 a aceluiași tribunal, prin care a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 alin. ultim C. pen., reținând că cererea condamnatului de reducere a pedepsei, urmare O.U. nr. 207/2000 și Legii de aprobare a acesteia nr. 456/2001, nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen. și art. 15 C. pen., nemodificându-se limitele de pedeapsă prin aceste acte normative.
Prin decizia penală nr. 788 din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul F.R. a declarat recurs, reiterând motivele în cererea inițială.
Recursul declarat nu este fondat.
După cum corect au reținut și instanțele, de fond și de apel, prin O.U.G. nr. 207/2000 și Legea de aprobare a acesteia nr. 456/2001, nu s-au modificat limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care contestatorul a fost condamnat, cu autoritatea de lucru judecat, astfel că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 15 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă.
În consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.R. împotriva deciziei penale nr. 788/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.