Asupra cauzei penale de față:
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 36 din 14 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Mare, secția penală, în Dosarul nr. 249/296/2012, în temeiul dispozițiilor art. 42 C. proc. pen., coroborat cu art. 407 C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de recurentul revizuient H.F.C. în favoarea Curții de Apel Oradea.
S-a reținut, în esență, că recurentul-revizuient a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 1078/2009, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în Dosarul nr. 3343/296/2009 (definitivă prin decizia penală nr. 31/R/2010 a Curții de Apel Oradea).
Cererea de revizuire formulată împotriva acestei sentințe a fost respinsă, în principiu, prin sentința penală nr. 126 din 06 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, apreciindu-se că motivele invocate privesc, în esență, pretinsa condamnare a revizuientului în absența oferirii acestuia a posibilității de a se apăra - nu se circumscriu dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe, revizuientul a declarat apel, recalificat ca recurs.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței de recurs invocată de reprezentantul parchetului s-a reținut, în esență, că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 3851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 46 din Legea nr. 202/2010, art. 27 pct. 3 C. proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 5 din Legea nr. 202/2010 și art. 407 C. proc. pen.
S-a apreciat că hotărârea pronunțată asupra cererii de revizuire dată dintr-un moment ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 202/2010, hotărârea, obiect al revizuirii, privește o infracțiune a cărei urmare și judecată este guvernată de principiul oficialității, fiind, deci, incident principiul aplicării imediate a normelor procesual penale.
Prin decizia penală nr. 57/A din 24 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a apelului declarat de revizuientul H.F.C. împotriva sentinței penale nr. 126 din 06 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Potrivit art. 43 C. proc. pen., s-a constatat existența unui conflict negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
S-a reținut, în esență, că hotărârea de condamnare, supusă revizuirii, a fost pronunțată la data de 26 octombrie 2009, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, fiind, deci, incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, precum și dispozițiile art. 407 C. proc. pen., instanța inițial învestită cu judecarea apelului declarat de revizuient nefiind competentă să soluționeze calea de atac a apelului, decizia astfel pronunțată putând fi supusă recursului.
Asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Satu Mare și Curtea de Apel Oradea, cu privire la soluționarea căii de atac (intitulată „apel”) declarată de revizuientul condamnat H.F.C. împotriva sentinței penale nr. 126 din 06 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
După cum rezultă din interpretarea dispozițiile art. 24 din Legea nr. 202/2010, coroborată cu dispozițiile art. 27 pct. 3 C. proc. pen. (modificat prin art. 18 pct. 5 din Legea nr. 202/2010) și art. 281 pct. 3 C. proc. pen. (modificat prin art. 18 pct. 9 din Legea nr. 202/2010), normele procesual penale aplicabile în speță, respectiv în calificarea căii de atac declarată împotriva hotărârii pronunțată în soluționarea cererii de revizuire promovată de revizuientul condamnat H.F.C. și determinarea instanței competentă să judece calea de atac sunt cele în vigoare la data promovării căii de atac, respectiv normele modificate prin Legea nr. 202/2010.
Se are în vedere în acest sens că în prezent, cauza în care revizuientul a avut calitatea de inculpat a fost soluționată printr-o hotărâre definitivă, dându-se, deci, o delegare raportului de drept substanțial dedus judecății. Cauza este actualmente în etapa soluționării unei căi extraordinare de atac declarată de către condamnat, fiind, deci, incidentă regula imediatei aplicări a normelor procesual penale, instanța fiind investită cu soluționarea căii extraordinare de atac, după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 202/2010, fiind deci incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din anterior menționatul act normativ.
În același sens sunt și dispozițiile art. 281 pct. 3 C. proc. pen., raportat la art. 407 C. proc. pen., hotărârea asupra fondului raportului juridic de drept substanțial fiind în prezent supusă recursului, a cărui soluționare (față de infracțiunea reținută în sarcina revizuientului condamnat) este de competența Curții de apel, iar nu a Tribunalului, nefiind incidente dispozițiile art. 27 pct. 3 C. proc. pen. modificat prin art. 18 pct. 5 din Legea nr. 202/2010.
Rezultă, așadar, că instanța competentă a soluționa recursul declarat de revizuientul condamnat H.F.C. împotriva sentinței penale nr. 126 din 06 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu Mare este Curtea de Apel Oradea și, constatându-se întrerupt cursul justiției, instanței anterior indicată i se va trimite cauza spre soluționare.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru recurentul-revizuient, suportându-se din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Constată întrerupt cursul justiției.
Trimite cauza în vederea soluționării recursului declarat de revizuentul H.F.C. împotriva sentinței penale nr. 126 din 06 februarie 2012 a Judecătoriei Satu Mare, la Curtea de Apel Oradea.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului H.F.C., în cuantum de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2012.