S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.236 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.
S-a prezentat inculpatul, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.E., lipsind parțile vătămate B.C. și B.M.V.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului, punând concluzii cu privire la reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului inculpatului, vinovăția acestuia a fost de deplin stabilită, iar pedeapsa aplicată just individualizată.
Inculpatul a declarat că se consideră nevinovat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.209 din 27 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art.334 din Codul de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art.197 alin.1 și 2 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.203 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.197 alin.1 și 2 raportat la art.193 alin.3 Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.197 alin.1, 2 lit.b și b1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.197 alin.1, 2 lit.b și b1și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
A fost condamnat inculpatul B.V. la 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.197 alin.1, 2 lit.b și b1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal,și la 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.197 alin.1, 2 lit.b și b1 și alin.3 Cod penal.
In baza art.33 și 34 Cod penal au fost contopite pedepsele și s-a dispus executarea celei mai grele de 14 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 ani, în total 17 ani închisoare, cu executare în condițiile art.57 și 71 Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată începând cu 18 martie 2001 și până la pronunțare.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-e Cod penal pe o durată de 10 ani.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că, inculpatul a întreținut cu fiica sa minoră B.M.V., începând de la vârsta de 12 ani, relații sexuale în urma cărora, la 29 aprilie 2001, s-a născut un copil care a fost abandonat la Spitalul Județean Argeș.
De asemenea, după ce în seara zilei de 17 septembrie 2001 inculpatul a consumat băuturi alcoolice și a provocat scandal în familie, a scos-o cu forța în curte pe fiica sa B.C.I. care dormea alături de ceilalți frați și, în curte a întreținut acte sexuale orale și anale cu ea.
După ce minora a scăpat de inculpat a povestit bunicii sale B.I., cele întâmplate.
Din expertiza medico-legală întocmită de I.M.L. „Prof.dr.Mina Minovici” a rezultat că inculpatul este tatăl copilului născut de fiica sa B.M.V.la data de 29 aprilie 2001.
De menționat faptul că cea de-a doua fiică violată B.C.I., avea doar vârsta de 9 ani.
Impotriva sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul B.V.
Procurorul a solicitat condamnarea inculpatului atât pentru infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1, 2 lit.b și b1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cât și pentru infracțiunea de incest prevăzută de art.203 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, întrucât infracțiunea de incest nu poate fi absorbită de infracțiunea de viol.
Totodată, procurorul a solicitat ca deducerea din pedeapsa rezultantă să se facă începând cu data de 18 septembrie 2001, când inculpatul a fost reținut și nu cum greșit a făcut instanța de fond, de la 18 martie 2001.
In apelul său inculpatul a criticat sentința susținând că și-a violat numai fiica cea mare, nu și pe cea minoră, solicitând achitarea pentru cea de-a doua infracțiune.
Prin decizia penală nr.236 din 16 septembrie 2002 Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de procuror și a casat hotărârea atacată.
In baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1 și 2 lit.b și b1,cu aplicarea art.41 alin.2 Cod procedură penală în infracțiunile prevăzute de art.197 alin.1 și 2 lit.b și b1, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și în cea prevăzută de art.203 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (privind partea vătămată B.M.V.).
In baza art.197 alin.1, 2 lit.b și b1Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpat la 14 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d și e Cod penal, iar în baza art.203 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.
In baza art.33 și 34 din Codul penal, a contopit aceste două pedepse cu pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată în baza art.197 alin.1 și 2 lit.b și b1Cod penal și alin.3 Cod penal și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare la care s-a adaugat un spor de 3 ani închisoare, în total 17 ani închisoare în condițiile art.57 și 71 Cod penal și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d și e din Codul penal.
A constatat că perioada executată în detenție începe de la data de 19 septembrie 2001.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
A menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus în continuare detenția.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Boca Viorel pe care l-a obligat să plătească 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Hotărârea mai sus-menționată a fost recurată în termen de inculpat, solicitându-se achitarea sa pentru infracțiunea de viol săvârșită asupra fiicei sale B.C.I., întrucât nu se face vinovat.
In subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Verificând actele și lucrările de la dosar, se constată că instanțele dovedind rol activ în administrarea tuturor probatoriilor necesare pentru soluționarea cauzei, a reținut corect situația de fapt și vinovăția acestui, încadrând faptele săvârșite în textele de lege corespunzătoare.
Martorii audiați cât și leziunile traumatice produse victimei B.C.I. stabilite printr-un raport de expertiză medico-legală au confirmat fără tăgadă ca autor al faptelor săvârșite pe inculpat.
Totodată, instanța de apel a individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute în art.72 Cod penal, evaluând corect gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, acesta întreținând raporturi sexuale prin constrângere și amenințări, profitând de imposibilitatea de a se apăra ale fetelor sale, precum și al persoanei acestuia, cunoscut ca un om violent și având o atitudine nesinceră în timpul desfășurării procesului penal.
Criticile fiind așadar neîntemeiate și cum din oficiu nu se constată alte motive care ar putea fi luate în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr.236 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 septembrie 2001 la 15 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.