Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1016 din 29 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul E.M.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că nu există acea împrejurare specială prevăzută de art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., motivele invocate de condamnat nefiind de natură să justifice o întrerupere a executării pedepsei.
Apelul declarat de condamnat a fost respins prin decizia nr. 855 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Împotriva acestor soluții, inculpatul a declarat recurs, fără a-l motiva în scris, din care cauză apărătorul a menționat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză.
Recursul nu este fondat.
Analizând din oficiu, hotărârile pronunțate se constată că ele sunt legale și temeinice sub toate aspectele.
Astfel, efectuându-se o anchetă socială la domiciliul condamnatului, s-a stabilit că mama acestuia se ocupa de îngrijirea celor trei copii ai săi, iar soția lui execută o pedeapsă privativă de libertate.
Mai rezultă, de asemenea, că petentul condamnat este analfabet nu a avut serviciu niciodată, iar minorii în vârstă de 13 și 10 ani nu sunt școlarizați, nu beneficiază de alocații și se află în îngrijirea mamei condamnatului care este salariată la R.E.B.U. cu un venit lunar de 2.500.000 lei.
Potrivit legii, întreruperea executării pedepsei pentru motivele avute în vedere de dispozițiile art. 453 alin. (3) C. proc. pen., se referă la acele împrejurări speciale care conduc la consecințe grave pentru condamnat sau familia lui, ceea ce în speță nu a fost dovedit.
Situația precară a familiei condamnatului a subzistat și anterior începerii executării pedepsei și este de durată, astfel încât o întrerupere a executării pe o perioadă de cel mult 3 luni nu ar avea cum să îmbunătățească starea materială a acesteia, cu atât mai mult, cu cât petentul este analfabet și nu a avut serviciu.
Ca atare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 455 combinat cu art. 453 lit. c) C. proc. pen., recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, declarat de condamnatul E.M. împotriva deciziei penale nr. 855 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II–a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2003.