Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 186 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Buzău, în baza art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat deosebit de grav, la o pedeapsă de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat detenția la zi, începând cu 6 aprilie 2002.
În baza art. 113 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatul a fost obligat la tratament medical.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că inculpatul, a locuit în casa mamei sale T.M., amplasată la marginea com. Smeeni, în zona denumită de localnici „Lunca Călmățului”.
Casa se compune din două camere și un hol, o cameră fiind locuită de inculpat, mama sa și un frate minor în vârstă de 12 ani, iar cealaltă cameră este folosită de unchiul său T.G., împreună cu concubina sa L.D. și fiul lor minor.
La începutul anului 2002, inculpatul a intrat în relații de concubinaj cu minora M.M. în vârstă de 14 ani, din comuna Manasia, jud. Ialomița, locuind împreună cu mama și fratele său în aceeași cameră.
Inculpatul în mod permanent avea o comportare violentă față de concubină, motivând că aceasta ar mai fi întreținut relații intime și cu alți bărbați înainte de a intra în relații cu el.
În timpul conflictelor, inculpatul o lovea cu pumnii și picioarele, o ținea în locuință, interzicându-i să discute cu alte persoane.
Această stare de fapt era cunoscută de mama inculpatului, care intervenea în aplanarea conflictelor, cât și de celelalte rude ale inculpatului.
În ziua de 1 aprilie 2002, T.M., mama inculpatului, a plecat în comuna Manasia la părinții concubinei inculpatului pentru a lua unele bunuri.
Inculpatul a rămas în locuință împreună cu concubina și fratele său în vârstă de 12 ani.
În lipsa mamei, s-a comportat extrem de violent cu concubina sa, pe care a lovit-o în mod repetat timp de 3 zile peste tot corpul, cu un furtun hidraulic cu piulițe la capete, producându-i multiple leziuni traumatice și nu i-a permis să plece din cameră.
Victima a decedat în noaptea de 3 aprilie 2002, fiind transportată cu căruța la Spitalul Smeeni, unde s-a constatat decesul.
Cu ocazia autopsierii, s-a constatat că avea multiple și grave leziuni traumatice, materializate în hematoame masive pe tot corpul, fracturi costale și rupturi de organe interne.
S-a stabilit că decesul s-a datorat șocului traumatic și hemoragic în evoluția unui politraumatism cranio-facial, toraco-abdominal și de membre, cu hematoame masive, fracturi costale multiple și rupturi de organe intraabdominale.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, considerând-o netemeinică.
În esență a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 549 din 2 decembrie 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 186 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Buzău.
A fost computată detenția inculpatului de la 6 aprilie 2002, la zi.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, reluând motivul din apel și anume a cerut reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele și probatoriul administrat, în raport de critica formulată, dar și din oficiu, se constată că au fost evaluate corect, stabilindu-se situația de fapt corespunzătoare acestora precum și activității efectiv întreprinsă de inculpat, iar încadrarea juridică este cea legală.
Comportarea extrem de violentă a inculpatului începând din 1 aprilie 2002 și în următoarele 3 zile, aplicând numeroase lovituri pe tot corpul concubinei sale, minoră de 14 ani, cu un furtun hidraulic cu piulițe la capete, pentru ca în final transportată la spital, în 4 aprilie 2002, să survină decesul victimei, a impus și o sancțiune pe măsură.
Astfel, pedeapsa de 18 ani închisoare nu se apreciază ca excesivă, neomițându-se că, moartea victimei s-a datorat șocului traumatic și hemoragic în evoluția unui politraumatism cranio-facial, toraco-abdominal și de membre, cu rupturi de organe intraabdominale și fracturi costale multiple.
Au fost evaluate cu atenție și datele privitoare la sănătatea inculpatului și care prezintă „sechele encefalopatie infantilă și o ușoară debilitate mintală” cu discernământ diminuat în raport de fapta comisă, condiții în care nu se poate ignora și pericolul social sporit, pe care-l reprezintă.
Astfel se explică și aplicarea art. 113 C. pen., obligându-l pe inculpat la tratament medical de specialitate și pe durata executării pedepsei.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală sub toate aspectele.
Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 549 din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2002, la 28 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.