Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17 din 13 februarie 2002, Tribunalul Giurgiu a dispus, printre alții, condamnarea inculpatului D.M. la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Același inculpat a mai fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu alți coinculpați, la plata sumei de 12.164.806 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.R., sucursala Petrom Videle.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 900.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea sa din oficiu, s-a dispus să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
La rugămintea inculpatului D.M. adresată coinculpatului V.R. de a-i transporta cu autoturismul său ARO, un motor și o pompă, cei doi inculpați s-au deplasat în noaptea de 17 iunie 2000, în jurul orei 5,00, la Stația compresoare 2 Brăila din cadrul Schelei Roata, județul Giurgiu. La acea dată, coinculpații C.S. și I.M.A., gardieni publici, se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, executând paza la obiectivul „Stația de Compresoare 2 Bălăria”.
Lângă poarta de acces în incinta stației exista un punct de control unde își desfășura serviciul de pază gardianul public C.S.
În momentul în care autoturismul ARO condus de inculpatul V.R. a ajuns la Stația de compresoare 2 Bălăria, inculpatul D.M. a coborât și în cadrul unei discuții cu gardianul public C.S., i-a propus acestuia din urmă ca, în schimbul sumei de 1.000.000 lei să-l lase să ia un motor și o pompă dintr-una din halele stației.
Inculpatul C.S. a adus la cunoștință colegului său, coinculpatul I.A., propunerea primită și de comun acord au hotărât să o accepte. Ulterior, inculpatul C.S. i-a spus inculpatului D.M. că acceptă propunerea făcută, deschizându-i porțile pentru a putea intra cu autoturismul în incinta stației. În tot acest timp, coinculpatul V.R. s-a aflat la volanul autoturismului ARO, neavând cunoștință despre înțelegerea intervenită între învinuiții D.M. și C.S.
După ce a primit permisiunea de a intra în curtea stației, inculpatul D.M. a revenit la autoturism și i-a spus inculpatului V.R. să intre cu mașina în curte. În continuare, inculpatul D. a pătruns prin efracție într-una din halele stației, de unde a ales un motor și o pompă, pe care le-a încărcat în autoturismul ARO cu care ulterior le-a transportat la domiciliul său.
Apoi inculpatul D.M. a dat suma de 1.000.000 lei gardianului public C.S., banii fiind împărțiți între acesta din urmă și inculpatul I.M.A., după plecarea autoturismului din incinta stației, fiecăruia revenindu-i suma de 500.000 lei.
În timp ce transportau motorul și pompa la domiciliul inculpatului D.M., acesta i-a spus inculpatului V.R. faptul că a dat gardienilor suma de 1.000.000 lei pentru cele două piese.
Cu ocazia percheziției efectuate de organele de poliție, la data de 25 iunie 2000, la domiciliul inculpatului D.M., au fost găsite pompa și motorul sustrase de acesta cu complicitatea gardienilor de la Stația Compresor 2 Bălăria.
Partea vătămată S.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.164.806 lei, sumă la care inculpații au achiesat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.M., care nu și-a motivat apelul.
Prin decizia penală nr. 356/ A din 11 iunie 2002 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.M., obligându-l la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D.M., solicitând admiterea lui, casarea deciziei atacate și în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, deoarece la termenul de judecată din 28 mai 2002, cauza a fost amânată la 18 iunie 2002, iar acest termen a fost preschimbat pentru data de 11 iunie 2002, nefiind dispusă însă citarea inculpatului.
În consecință, judecarea apelului a avut loc fără ca procedura de citare cu inculpatul să fie îndeplinită, împrejurare în care, acestuia nu i-a fost asigurată nici apărarea.
În subsidiar, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece fapta nu a fost săvârșită în timpul nopții și nici prin efracție, reducerea pedepselor aplicate și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, în temeiul art. 81 C. pen., pentru a se realiza egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați care au participat la comiterea infracțiunilor în cauză, cărora le-au fost aplicate modalități de executare a pedepselor, fără privare de libertate.
Cu privire la latura civilă, inculpatul a solicitat să fie stabilită cu certitudine valoarea prejudiciului produs părții civile, în raport de materialul probator existent la dosar.
Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, se constată că într-adevăr, în încheierea de ședință din data de 28 mai 2002, instanța de control judiciar a dispus amânarea judecării cauzei la termenul din 18 iunie 2002, însă această dată a fost modificată vizibil pe încheiere, în data de 11 iunie, iar apelul a fost soluționat la aceeași dată, în lipsa inculpatului, care nu a fost citat pentru termenul preschimbat.
De asemenea, din conținutul deciziei rezultă că inculpatului nu i-a fost asigurată asistența juridică, în cauză aceasta fiind obligatorie.
Potrivit art. 291 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura de citare este îndeplinită.
Pe de altă parte, potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen., în cursul judecății asistența juridică este obligatorie și în cauzele pentru care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Cum în sarcina inculpatului a fost reținută și săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., pentru care limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 3 ani și 15 ani închisoare, instanța avea obligația să dispună amânarea judecării cauzei, atât pentru lipsa de procedură față de inculpat, dar și pentru lipsa apărătorului său ales sau pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Nerespectarea acestor dispoziții legale, atrage potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sancțiunea nulității absolute, nulitatea care potrivit alin. (3) din același articol, nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stadiu al procesului, chiar și din oficiu.
Cum instanța de control judiciar nu a procedat conform dispozițiilor legale sus-menționate, hotărârea pronunțată în aceste condiții nu-și poate produce efectele prevăzute de lege, fiind lovită de nulitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul D.M. să fie admis.
Se va casa decizia atacată și se va trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București.
Evident, cu ocazia rejudecării apelului, instanța de apel urmează să aibă în vedere și criticile aduse prin recursul inculpatului D.M., urmând a aprecia asupra temeiniciei acestora și a dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 11 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.