S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații M.I.S. și I.O.C. împotriva deciziei penale nr.204 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești.
S-au prezentat inculpații, în stare de arest, asistați de apărătorul ales, avocat D.N. lipsind parțile civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpaților a cerut admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță în vederea completării raportului medico-legal și avizării de către Comisia superioară medico-legală pentru a se stabili dacă leziunile suferite de victimă sunt urmarea căderii acesteia în timp ce se deplasa spre locuință și dacă în raport de aceste leziuni se mai putea deplasa singură. In subsidiar a cerut reducerea pedepselor.
Procurorul a cerut admiterea recursurilor numai în ceea ce privește refacerea raportului medico-legal. Referitor la individualizarea pedepsei a considerat că s-au respectat criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Inculpații, în ultimul cuvânt, au regretat faptele săvârșite.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.89 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Prahova, au fost condamnați inculpații M.I.S. și I.O.C. la câte 17 ani închisoare și câte 10 ani interzicerea drepturilor înscrise în art.64 lit.a, b și e Cod penal, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d și e și alin.3 din Codul penal.
Totodată, instanța a menținut starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 28 mai 2001 la zi și i-a obligat, în solidar, la 1.173.000 lei către Serviciul Județean de Ambulanță Prahova, 15.663.349 lei către Spitalul Județean Prahova, 34.795.000 lei despăgubiri materiale și 5.000.000 lei daune morale către partea civilă T.L.,și la câte 5.000.000 lei daune morale către părțile civile V.C., L.F., T.C. și T.M., precum și la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
In ziua de 23 martie 2001, victima T.C., muncitor la un punct de lucru din Predeal după ce a încasat salariul, s-a întors cu trenul în localitatea Comarnic, unde avea domiciliul, și în stația C.F.R. a intrat într-un bar, unde a consumat băuturi alcoolice.
In jurul orei 21,30 victima a părăsit barul și s-a îndreptat spre cartierul Ghioșești, unde locuia.
Inculpații, care așteptau într-o stație un mijloc de transport spre localitatea Breaza, observând victima, sub influența băuturilor alcoolice s-au hotărât să-i ia banii ce i-ar avea asupra sa, și după unele ezitări, au acostat-o pe stradă unde inculpatul I.O.C. a lovit-o cu pumnii, a doborât-o la pământ și i-a luat actele din buzunarul de la spate al pantalonilor. Intre timp victima s-a ridicat și a mers spre inculpați, cerându-le să-i restituie actele. Inculpații au atacat-o din nou, lovind-o, unul cu pumnii, celălalt cu picioarele, apoi i-au luat din buzunar suma de 1.050.000 lei pe care au împărțit-o și în drum spre un bar din centrul localității, au aruncat actele sustrase într-o pubelă.
Victima, dezorientată, s-a ridicat și fiind observată de martorul P.V.S. cu ochii tumefiați și cu urme de sânge la gură, a întrebat-o ce i s-a întâmplat, dar aceasta nu a putut să-i răspundă. Martorul a plecat și după 20 metri a găsit căciula victimei și i-a restituit-o. In continuare, victima, cu dificultate, s-a deplasat la domiciliu, unde a ajuns în jurul orei 22,30, iar soția sa, văzând-o cu urme de sânge în zona feței, înțelegând că a fost jefuită, a transportat-o la Spitalul Județean Prahova, unde a decedat după 7 zile de la internare.
S-a stabilit că victima a suferit un traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală gravă de emisfer cerebral drept, hematom epidural parieto-occipital voluminos cu dilacerare cerebrală, decesul datorându-se dilacerării, hemoragiei și contuziei meningo-cerebrale consecința unui traumatism produs prin cădere și lovire cu extremitatea cefalică de planuri dure.
Prin decizia penală nr.204 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.
Impotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs, reiterând motivele din apel și anume că nu s-au administrat toate probele pentru stabilirea adevărului în sensul că era necesar ca pe calea unei expertize medico-legale să se stabilească dacă în raport de leziunile grave suferite, victima se mai putea deplasa până la locuința acesteia, ori leziunile au fost produse, după comiterea faptei de către inculpați, prin cădere și lovirea în zona capului de obiecte dure, datorită stării de ebrietate în care se afla, sau au fost produse chiar de soția sa când a ajuns la domiciliu, potrivit notelor scrise depuse la dosar.
In subsidiar, inculpații au cerut reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe, temeiuri de recurs prevăzute de art.3859 pct.14 și 18 Cod procedură penală.
Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților și, de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
După cum s-a mai arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, în seara respectivă atât victima, cât și inculpații au consumat băuturi alcoolice înainte de a pleca din localitatea Comarnic.
Inculpații, în declarațiile date au recunoscut că, văzând victima sub influența băuturilor alcoolice trecând pe stradă s-au hotărât să o deposedeze de bani, în care scop au agresat-o lovind-o, cu pumnii și picioarele, producând căderea acesteia la sol, împrejurare în care i-au luat actele și banii, în două momente, după care au abandonat-o pe stradă.
De asemenea, martorul P.V.S. care cunoștea pe victimă, vâzând-o pe stradă, cu urme de sânge pe față, a încercat să comunice cu aceasta pentru a afla ce i s-a întâmplat, imediat după agresarea ei, dar nu a reușit datorită stării de șoc în care se afla, fapt constatat ulterior și de persoanele prezente, cu ocazia ajungerii victimei la domiciliu.
In sfârșit, din raportul de constatare medico-legală, rezultă numeroase urme de lovituri la nivelul feței, ochilor, al coapselor, hemoragie gingivală, hemoragie conjunctivală difuză și ale mucoasei vestibulare mediane la ambele buze, fapt ce demonstrază intensitatea loviturilor aplicate de inculpații recurenți cu consecința doborârii victimei la sol și lovirea în zona capului de obiecte dure pe un teren accidentat, cu multiple pietre, cum se atestă în procesul-verbal de cercetarea locului faptei și producerea astfel a unui traumatism cranio-cerebral prin cădere cu extremitarea cefalică de planuri dure, pe fondul și a stării de ebrietate.
Din cele ce preced, rezultă incontestabil că victima a căzut repetat la pământ, numai în urma actelor de agresiune cu scop de jaf, săvârșite de inculpați, cu consecința producerii unui traumatism cranio-cerebral, care a generat, starea de șoc și incoerența acesteia.
Imprejurarea, în aceste condiții, că victima, după ce a fost abandonată de inculpați la locul faptei, într-o stare gravă, și în neputință de a vorbi, dar încă lucidă, în timpul deplasării către casă ar mai fi căzut și s-ar fi lovit, nu este de natură să înlăture raportul de cauzalitate dintre actele agresive ale inculpaților și producerea decesului, după 7 zile de la internarea în spital și intervenția chirurgicală, și tratamentul aplicat.
Ca atare nu se impunea a mai fi efectuat un alt act medico-legal (expertiză) pentru stabilirea cauzelor producerii morții victimei, neexistând suspiciuni sub acest aspect și nici contradicții care să impună administrarea unei expertize.
Referitor la pedepse, acestea au fost corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal în care sens, instanțele au avut în vedere gradul de pericol social deosebit de mare al infracțiunii comise cât și datele care caracterizează persoana inculpaților (fără antecedente penale) astfel că pedepsele stabilite, orientate spre limita minimă prevăzută de lege, sunt necesare pentru reeducarea lor și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
In consecință, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați și a fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedepse se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de inculpații M.I.S. și I.O.C. împotriva deciziei penale nr.204 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondate.
Deduce din pedeapsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 28 mai 2001 la 15 ianuarie 2003.
Obligă pe recurenți să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.