Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 94 din 19 martie 2003, Tribunalul Giurgiu, a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., achitarea inculpatului G.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și art. 293 C. pen. iar în baza art.181 și 91 C. pen., a aplicat inculpatului pentru fiecare faptă câte o amendă administrativă de 1 milion lei.
Instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 3 septembrie 2001, inculpatul conducând un autoturism a fost oprit pentru control pe raza municipiului Giurgiu, de un echipaj de poliție, ocazie cu care s-a constatat că a consumat băuturi alcoolice.
Cu ocazia controlului, inculpatul a declarat că se numește N.G. și că posedă permis de conducere. In timpul cercetărilor, organele de poliție au constatat că inculpatul și-a declinat identitate falsă și că nu posedă permis de conducere.
Inculpatul a recunoscut apoi săvârșirea faptelor de care este acuzat, recunoaștere care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de parchet, care a criticat-o pentru greșita achitare a inculpatului, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea dispozițiilor art .181 C. pen.
Prin decizia penală nr. 470 din 27 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a fost respins ca nefondat.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a formulat recurs.
Într-un prim motiv, se critică decizia penală nr. 470/2002 a Curții de Apel București pentru greșita achitare a inculpatului, motiv de casare prevăzut de art. 3959 pct. 171 C. proc. pen.
Al doilea motiv, prevăzut de același text are în vedere nelegalitatea sancțiunilor aplicate inculpatului.
Primul motiv de recurs este nefondat și urmează a fi respins.
In condițiile descrise atât în actul de trimitere în judecată, cât și în cele două hotărâri judecătorești se reține că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță scurtă, că este încadrat la Poliția de Frontieră, că a avut o conduită foarte bună până la comiterea faptei și că din teama de a nu suporta consecințele privind evoluția profesională și-a declinat o identitate falsă. Toate aceste elemente sunt de natură a crea convingerea că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, astfel că, în mod corect, instanțele i-au aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
Modul de aplicare este nelegal însă, pentru cele două fapte comise, prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr.328/1966 și, respectiv art. 293 C. pen., instanțele trebuiau să aplice o singură amendă administrativă și nu două amenzi.
Legiuitorul a prevăzut în mod expres executarea sancțiunilor prin contopire și nu prin cumul aritmetic, astfel că cel de-al doilea motiv de recurs al parchetului urmează a fi admis, iar inculpatului i se va aplica o singură amendă cu caracter administrativ, în cuantum de 4 milioane lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 470 din 27 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe intimatul inculpat G.M.S.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 94 din 19 martie 2003 a Tribunalului Giurgiu cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 91 C. pen.
Aplică inculpatului o singură amendă administrativă pentru cele două fapte săvârșite, în cuantum de 4 milioane lei.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.