Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1006 din 4 noiembrie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 3782/2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpata A.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 11 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 39 raportat la art. 33 și art. 34 C. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1723/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa aplicată în cauza de față, rezultând pedeapsa închisorii de 11 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), conform art. 65 C. pen.
S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 7 februarie 2002, inculpata A.E. a vândut numiților P.H.M. și R.A.L., cantitatea de 0,04 gr heroină, faptă ce constituie infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Prinderea a fost posibilă datorită instalării unui dispozitiv de supraveghere al zonei.
Situația de fapt și vinovăția au fost stabilite prin: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de recunoaștere din grup a inculpatei, declarația inculpatei care, parțial recunoaște situația de fapt, declarațiile martorilor R.A.L. și P.H.M.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 828/ A pronunțată în dosarul penal nr. 3434/2002 la 16 decembrie 2002. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, corect stabilită ca fiind vinovată și pedepsită corespunzător.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., - vinovăția și pct. 14 C. proc. pen. - asupra pedepsei.
Recurenta a solicitat achitarea sau reducerea pedepsei.
Examinând atât hotărârea atacată, cât și sentința în raport de criticile formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, pericolul social concret fiind ridicat. Inculpata a mai fost condamnată pentru trafic de droguri și a continuat această activitate nepermisă. Așadar, prima pedeapsă nu și-a atins scopul, fiind evident necesară o perioadă mai îndelungată de privare de libertate, pentru reeducarea inculpatei.
Pedeapsa de 11 ani închisoare a fost bine individualizată, față de scopul general al unei pedepse.
Motivele de recurs fiind neîntemeiate, recursul urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar hotărârile fiind legale și temeinice vor fi menținute.
Recurenta fiind în culpă procesuală prin respingerea recursului, urmează a suporta cheltuielilor judiciare ce includ și onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.E. împotriva deciziei penale nr. 828 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsă durata reținerii de o zi din 7 februarie 2002.
Constată că inculpata este arestată în altă cauză.
Obligă recurenta la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.