Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 692 din 2 august 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus, în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului C.G. la un an închisoare.
În baza art. 81 și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, cu aplicarea art. 359 C. proc. pen.
S-a constatat prejudiciul acoperit.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 29 februarie 2000, în jurul orei 20,30, inculpații N.M., Ș.L.G., împreună cu inculpații minori C.G. și I.D. se aflau în apropierea Școlii Generale. Văzând că se apropie de ei frații G.M.D. și G.G.A., inculpatul din prezenta cauză (C.G.), care îi cunoștea, a propus celorlalți trei inculpați să le ia telefonul mobil și banii, pe care îi aveau asupra lor, după care C.G. a fugit de la fața locului.
Inculpatul Ș.L.G. a aplicat un pumn peste față părții vătămate G.M.D. și i-a luat din buzunar 30.000 lei, iar lui G.G.A. 10.000 lei; concomitent inculpatul N.M. a amenințat părțile vătămate cu un cuțit, luând telefonul mobil din buzunarul părții vătămate G.M.D. I.D. nu a intervenit în conflict.
După comiterea faptelor, inculpații au mers la un bar, unde au vândut celularul lui F.I., cu suma de 750.000 lei, bani pe care i-au împărțit astfel: 400.000 lei – N.M.; 200.000 lei – Ș.L.G.; 100.000 lei – C.G. și I.D.– 50.000 lei – dați de N.M. pentru a cumpăra bere, pe care au băut-o împreună.
Ulterior, telefonul mobil a fost recuperat și restituit părții vătămate.
Din certificatul medico-legal nr. A 1/3105 din 9 martie 2000, eliberat de IML București, rezultă că partea vătămată G.M.D. a suferit leziuni, care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, leziuni produse prin zgâriere cu unghiile și lovire cu un corp dur.
Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul minor C.G.
În apel, Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate, omisiunea aplicării dispozițiilor art. 88 C. pen. și încălcarea dispozițiilor art. 485 C. proc. pen.
Inculpatul C.G. nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține motivele care au dus la promovarea acestei căi de atac, însă apărătorul din oficiu al acestuia a solicitat admiterea apelului Parchetului, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen., aspect susținut și în apelul inculpatului.
Prin decizia penală nr. 779 din 3 decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat parțial sentința apelată și, înlăturând prevederile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.G. de la un an închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
A menținut celelalte dispoziții.
A dedus reținerea de o zi din 1 martie 2000.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G., obligându-l la cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul formulat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului recurent, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor inculpatului.
Instanța de control judiciar, în mod just, a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului recurent, înlăturând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., în cauză neavând aplicabilitate.
Așa încât, Curtea apreciază că nu sunt motive temeinice care să justifice casarea deciziei recurate și menținerea soluției instanței de fond.
În consecință, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 779 din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsă durata reținerii de o zi din 1 martie 2000.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.