Hearings: December | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 1654/2003

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.

Asupra recursurilor de față,

In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162 din 17 iulie 2002 Tribunalul Suceava, secția penală, i-a condamnat, printre alții, pe inculpații:

1. G.C. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) din același cod.

S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 25 august 2000 până la 23 septembrie 2000.

2. S.N. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă promovată de C.N.U SA, Sucursala Suceava, și a fost obligat inculpatul S.N. în solidar cu inculpații M.C., M.P., C.M., N.E.D., F.V. la plata sumei de 1.675.800 lei despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul S.N. în solidar cu inculpații M.C., M.P., A.C., A.V. să plătească 12.084.000 lei despăgubiri părții civile Sucursala Minieră Bucovina.

A fost obligat inculpatul S.N. în solidar cu inculpații M.C., M.P., N.E.D., F.V. și A.F.N. să plătească 16.112.000 lei contravaloarea a 200 m.l. cablu aceleași părți civile Sucursala Minieră Bucovina.

A fost obligat inculpatul G.C., în solidat cu inculpații N.E.D., F.V., C.M. și Z.E. să plătească 15.628.000 lei părții civile Sucursala Minieră Bucovina.

A mai fost obligat inculpatul G.C. în solidar cu inculpații N.E.D., F.V., C.M. și A.F.N. să plătească 24.000.000 lei despăgubiri către partea civilă Sucursala Minieră Bucovina.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei următoarele:

În perioada iunie – august 2000, în mod repetat inculpații G.C., M.C., M.P., N.E.D., A.V., F.V., C.M., T.M., A.C., V.M., Z.E., A.F.N. și S.N., constituiți de fiecare dată în grupuri în mod întâmplător după cum erau liberi și se întâlneau în zona respectivă au pătruns pe timp de noapte prin înlăturarea unor gratii în mina L.U., aflată în conservare și au sustras cablu de cupru, contactori și elemente ale unor transformatoare.

Tot în acest fel inculpații au sustras din rețeaua electrică H. cablu de aluminiu.

Împotriva sentinței au declarat apel, partea civilă Sucursala Minieră Bucovina – Vatra Dornei și inculpații A.C., A.V., V.M., G.C., A.F.N., Z.E. și S.N.

Prin decizia nr. 417 din 16 decembrie 2002 pronunțată de, secția penală, a Curții de Apel Suceava au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și inculpatul G.C.

Au fost admise apelurile declarate de inculpații A.C., A.V., V.M., A.F.N., Z.E. și S.N.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților apelanți, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs numai inculpații G.C. și S.N.

Prin recursul scris inculpatul G.C. a criticat hotărârile pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată. A susținut că a participat doar la o singură activitate de sustragere de cablu de cupru la sfârșitul lunii iulie 2000 împreună cu inculpații N.E., C.M. și F.V. cu care împreună au sustras bunuri în valoarea de 15.628.000 lei.

Greșit s-a reținut însă un act material, sustragerea unei alte cantități de cupru și a fost obligat în solidar la despăgubiri în sumă de 24.000.000 lei.

A criticat sentința și decizia ca netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei pe care a considerat-o ca fiind exagerată.

Inculpatul S.N. nu și-a motivat recursul dar apărătorul său a criticat sentința ca nelegală cu motivarea că încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite de inculpat este aceea în infracțiunea de tăinuire și nu complicitate la furt.

Recursurile sunt nefondate.

Din actele și lucrările dosarului instanțele au reținut corect că inculpații au sustras în mod repetat în lunile iunie, iulie și august 2000, cablu de cupru, contactoare, cablu de aluminiu și elemente de transformatoare de la mina L.U. și P. cum și de la Rețeaua Electrică H.

Materialele fasonate au fost preluate în mai multe rânduri de inculpatul S.N., care le plătea diferite sume de bani cu ocazia fiecărei livrări.

Aceste aspecte au fost relatate de inculpații N.E., C.M. și M.C., care confruntate cu S.N. și-au menținut declarațiile.

Inculpatul S.N. a declarat la 4 septembrie 2000 că după ce în luna iunie 2000, a cumpărat cablu de cupru de la inculpatul M.C., i-a lăsat numărul de telefon pentru ca M.C. să-l sune atunci când va mai avea cablu de vânzare. După această dată, în 3 sau 4 rânduri s-au deplasat în zona unde erau minele și a cumpărat cablu de la inculpații N.E. și M.C.

Potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui lucrurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Convenind cu inculpații ca aceștia să-l anunțe când au cablu de cupru de vândut și cumpărând în mai multe rânduri bunuri rezultate din furt, inculpatul S.N. a acționat în calitate de complice și nu de tăinuitor așa încât critica adusă prin recurs este nefondată.

Din același material probator rezultă că și inculpatul G.C. a participat în două zile la rând la sustragerea de cablu de cupru așa încât încadrarea juridică în dispozițiile art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., este legală.

La individualizarea pedepselor prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedepsele de 3 ani și respectiv 3 ani și 3 luni închisoare fiind situate la nivelul minimului special reprezintă o justă individualizare și singurele în măsură să realizeze scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Așa fiind urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca nefondate.

În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.C. durata arestării preventive de la 25 august 2000 la 23 septembrie 2000.

Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

 

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.C. și S.N. împotriva deciziei penale nr. 417 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.C. durata arestării preventive de la 25 august 2000 până la 23 septembrie 2000.

Obligă pe inculpatul G.C. la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul S.N. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.