Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2538 din 26 februarie 2002 la Tribunalul Cluj, condamnatul R.O. deținut în Arestul I.P.J. Cluj, a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 135/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca și sentința penală nr. 124/2001 a Tribunalului Cluj, cu motivarea că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin cele două hotărâri sunt concurente.
Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 135 din 27 ianuarie 2001 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 901 din 24 ianuarie 2000 a Curții de Apel Cluj, R.O. a fost condamnat pentru infracțiunile de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., la 2 pedepse de 2 ani și 4 luni și 3 ani și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., fapte comise în perioada ianuarie – martie 1998.
Prin aceeași sentință s-a constatat că cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile, prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 916 din 7 mai 1998 a Judecătoriei Cluj Napoca, hotărâri prin care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată cu privire la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1023/1995 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Prin contopirea celor 4 pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani și 4 luni, sporită cu 2 luni la care s-a adăugat pedeapsa de un an și 6 luni, pentru care a fost menținută dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării, în final R.O. având de executat 5 ani închisoare și un an și 6 luni, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă detenția preventivă de la 15 martie 1998, la 2 iulie 1999.
S-a mai reținut că prin sentința penală nr. 124 din 20 martie 2001 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 4891/2001 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul R.O. a fost condamnat pentru săvârșirea în luna mai 2000 a infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 916/1998 (6 luni închisoare + un an și 6 luni închisoare, revocarea suspendării pedepsei din sentința penală nr. 1023/1995) a Judecătoriei Cluj Napoca și s-a contopit restul de 126 zile cu pedeapsa de 5 ani, urmând să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu 4 luni, adică 5 ani și 4 luni închisoare.
S-a dedus detenția de la 19 decembrie 2000, la zi.
Cu motivarea că infracțiunea de trafic de influență pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 124 din 20 martie 2001, săvârșită în luna mai 2000, este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 135 din 27 ianuarie 2000, definitivă prin decizia nr. 901 din 24 octombrie 2000 a Curții de Apel Cluj și în condițiile art. 40 (pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă) cu infracțiunile prevăzute de art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 pentru care i s-au aplicat pedepse de câte 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 916/1998 a Judecătoriei Cluj Napoca cererea a fost admisă.
Tribunalul a repus toate pedepsele mai sus-arătate în individualitatea lor, menținând revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni.
În baza art. 36, art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare.
La pedeapsa astfel rezultantă, s-a adăugat pedeapsa de un an și 6 luni, pentru care au fost aplicate dispozițiile art. 83 C. pen., urmând ca în final condamnatul să execute 6 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) și art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioadele executate de la 16 iulie 1997, la 17 iulie 1997, de la 15 martie 1998, la 2 iulie 1999, de la 10 februarie 2000, la 11 aprilie 2000 și de la 19 decembrie 2000, la zi.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și condamnatul.
Prin motivele scrise, parchetul a solicitat desființarea hotărârii și respingerea cererii de contopire, deoarece instanța a contopit pedepsele din sentința penală nr. 135/2000 a Judecătoriei Cluj cu pedeapsa din sentința penală nr. 124/2001 a Tribunalului Cluj, considerând faptele în concurs, deși prin sentința penală nr. 124/2001 a Tribunalului Cluj se stabilise cu caracter definitiv, că infracțiunea pentru care a fost condamnat constituie al doilea termen al recidivei față de un prim termen cuprins în chiar sentința nr. 135/2000.
A considerat că operațiunea juridică nu se poate realiza neexistând nici un text legal în acest sens. În speță, infracțiunea comisă de inculpat în luna mai 2000, a fost realizată după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 916/1998 a Judecătoriei Cluj Napoca, considerată de instanță ca fiind în același raport de concurență cu sentința penală nr. 124/2001 ca urmare a reținerii art. 36 C. pen., cu sentința nr. 135/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca.
În fine s-a motivat că este normal ca în cazul săvârșirii succesive în timp a mai multor fapte penale cu privire la care se reține starea de recidivă, pedepsele aplicate să fie executate integral și la fel succesiv, acesta fiind sensul avut în vedere de legiuitor la reglementarea recidivei și concursului de infracțiuni, în sensul că pedepsele aplicate efectiv de instanțe și care nu se află în concurs real să fie tot efectiv executate.
Apelantul condamnat a cerut desființarea sentinței și să i se aplice pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni, din care să se deducă perioadele executate.
Prin decizia nr. 248 din 19 septembrie 2002, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Cluj apelul parchetului a fost admis și sentința a fost desființată parțial cu privire la greșita reținere a pluralității intermediare de infracțiuni. S-a constatat că infracțiunea de trafic de influență pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 124 din 20 martie 2001, a fost comisă în recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, prin sentința penală nr. 916 din 7 mai 1998 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de petentul condamnat.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și petentul condamnat.
Prin recursul parchetului au fost reiterate motivele din apel și s-a solicitat desființarea hotărârilor și respingerea cererii de contopire, deoarece instanțele au încălcat principiile esențiale care guvernează modul de reglementare a concursului de infracțiuni și a recidivei și contravin autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive.
Recurentul condamnat a renunțat să critice decizia și după ce a solicitat preschimbarea termenului a depus un memoriu prin care a solicitat respingerea recursului declarat de parchet.
Recursul declarat de condamnat, urmează să fie respins ca tardiv. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 23 septembrie 2002, condamnatul a primit personal copia minutei, deciziei penale nr. 248 din 19 septembrie 2002, iar recursul a fost declarat la 17 octombrie 2002, cu încălcarea dispozițiilor art. 3853 C. proc. pen.
Potrivit art. 3853alin. (1) și (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel și prin referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., el curge pentru inculpatul arestat, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Recursul parchetului este nefondat.
Spre deosebire de motivele invocate în apelul și recursul parchetului, instanțele au reținut și motivat că au fost sesizate cu o cerere de contopire a unor pedepse aplicate prin hotărâri definitive pentru infracțiuni concurente, Curtea de Apel Cluj a corectat hotărârea în sensul reținerii stării de recidivă în raport cu unele dintre condamnări, dar în esență a considerat și ea că se impune contopirea pedepselor.
Prin admiterea recursului parchetului și respingerea cererii de contopire a pedepselor s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor art. 449 C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen., dar mai ales a sistemului de sancționare a concursului de infracțiuni și a recidivei postcondamnatorii.
Pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive existența vreuneia dintre următoarele situații: concursul de infracțiuni, recidivă sau acte care intră în componența aceleeași infracțiuni [(art. 449 alin. (1) C. proc. pen.)].
Sesizarea instanței se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat [(art. 449 alin. (3) C. proc. pen.)].
Legiuitorul român a ales din cele trei sisteme principale de sancționare a concursului de infracțiuni și anume: sistemul cumulului aritmetic, sistemul absorției și sistemul cumulului juridic, pe ultimul.
Acest sistem care postulează ca și sistemul absorției, aplicarea pedepsei celei mai grele, la care însă urmează a se adăuga un spor de pedeapsă variabil, este un sistem intermediar având temeinice justificări.
Același legiuitor a prevăzut că în cazul recidivei postcondamnatorii, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și art. 35 C. pen. (concursul de infracțiuni).
Atunci când legiuitorul a vrut ca pedepsele să se execute prin cumul aritmetic, a prevăzut expres acest lucru, situațiile sunt acelea de la suspendarea executării pedepsei și evadare.
Prin recurs se solicită ca pedepsele să fie executate cumulat, ceea ce nu este admis în lumina dispozițiilor Codului penal în vigoare.
Acestea sunt rațiunile pentru care hotărârea instanței de apel este legală și temeinică și nu se încalcă nici un principiu esențial care guvernează concursul de infracțiuni și recidiva.
Recursul urmează a fi respins în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 248 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, privind pe intimatul condamnat R.O.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de condamnatul R.O. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurentul condamnat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.