S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.2092 din 19 octombrie 2001 a Judecătoriei Sector 1 București, privind pe inculpatul C.A..
S-a prezentat intimatul inculpat C.A., asistat de apărăror desemnat din oficiu, avocat D.A. și intimata parte civilă SC „AT” SRL București.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a cerut admiterea recursului în anulare.
Apărătorul inculpatului a cerut respingerea recursului.
Intimatul inculpat a fost de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului în anulare de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, prin Ordonanța nr.1550/P/2001 din 10 aprilie 2001, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.A. apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.2151din Codul penal, imputată acestuia.
In baza art.285 din Codul de procedură penală, parchetul a trimis cauza Judecătoriei Sectorului 1 București, în vederea tragerii la răspundere a inculpatului pentru infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art.213 din Codul penal.
S-a reținut că, în perioada iunie 1999 – iulie 2000, în calitate de agent comercial la SC „AT” SRL, inculpatul a încasat, de la beneficiarii societății, suma de 51.883.825 lei, pe care și-a însușit-o și folosit-o în interes personal.
Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința penală nr.2092 din 19 octombrie 2002, a condamnat pe inculpat la 5.000.000 lei amendă penală pentru infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art.213 din Codul penal și l-a obligat la 51.883.825 lei despăgubiri civile către sus-menționata societate comercială.
Procurorul general al parchetului de pe lângă această instanță supremă, în baza art.409 și art.410 din Codul de procedură penală, declară recurs în anularea sentinței penale nr.2092/2001 a Judecătoriei Sectorului 1, motivând că faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică în art.213 din Codul penal, în loc de art.2151 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod.
Recursul în anulare este fondat.
In adevăr, în baza unei convenții civile pentru prestări de servicii, inculpatul și-a desfășurat activitatea la SC „AT” SRL, având ca atribuții încasarea sumelor rezultate din vânzarea mărfurilor către diferiți beneficiari și depunerea lor la casieria societății, în calitate de gestionar al acestor bani (filele 15-16 din dosarul de urmărire penală).
Prin însușirea, din gestiune, a sumei de 51.883.825 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor în numele societății angajatoare, împrejurare recunoscută de inculpat, acesta a comis infracțiunea de delapidare în formă simplă (filele 5, 10-14 din dosarul de urmărire penal).
In consecință, așa cum, corect, se motivează în recursul de anulare, dacă judecătoria ar fi interpretat corespunzător probatoriile administrate, ar fi constatat că nu a fost corect investită, ci cu încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței și, în temeiul art.334 din Codul de procedură penală, ar fi trebuit să pună în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art.213 din Codul penal, în infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.2151 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 din cod, iar în baza art.285 din Codul de procedură penală să trimită cauza la parchet, pentru efectuarea urmăririi penale.
Numai procurorul era competent să sesizeze instanța, prin rechizitor.
Potrivit art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Așa fiind, în baza art.4141din Codul de procedură penală, recursul în anulare va fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei la parchet, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.2092 din 19 octombrie 2001 a Judecătoriei Sector 1 București, privind pe inculpatulul C.A..
Casează hotărârea pronunțată și trimite cauza pentru efectuarea urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.