Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.791 din 16 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul D.C.C. prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate și condamnarea unei alte persoane care ar fi avut calitatea de instigator.
Hotărârea a fost atacată cu apel, care, prin decizia nr. 637 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins ca nefondat.
Nemulțumit și de această hotărâre, revizuientul condamnat a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
El a reiterat aceleași motive. În mod evident recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Reducerea pedepsei aplicate solicitată de condamnat nu face parte din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., ci reprezintă un motiv pentru exercitarea căilor ordinare de atac, deja epuizate în cauză.
Revizuientul urmează a fi obligat, în temeiul art.192 alin.2 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C.C. împotriva deciziei penale nr.637 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.