Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința penală nr. 361 din 26 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Dolj, inculpatul C.A. a fost condamnat, în baza art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa detențiunii pe viață și la 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 3 noiembrie 2001 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate D.V. și C.C. nu s-au constituit părți civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au reținut în fapt următoarele:
Inculpatul a locuit împreună cu soția sa, C.A., în casa lui C.E. din satul Galicinica.
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice devenea foarte violent și își lovea frecvent soția și mama.
Fiicele sale D.V. și C.C. i-au cerut să nu mai consume băuturi alcoolice și să nu mai fie violent.
Întrucât inculpatul a continuat să bea și să se comporte violent, soția și mama acestuia au fost luate spre îngrijire de D.V., care locuia la Băilești. După un timp mama inculpatului s-a reîntors la casa ei, locuind și gospodărind cu fiul său.
În dimineața de 2 noiembrie 2001, după ce a aflat că nu mai poate încasa pensia soției sale deoarece plata se făcea acesteia la Băilești, inculpatul s-a dus în acea localitate unde a consumat băuturi alcoolice până spre seară când s-a întors acasă. Aici a găsit-o pe mama sa în pat și a început să o lovească cu pumnii peste față, a trântit-o din pat și i-a aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și corp, urcându-se cu genunchii pe pieptul ei.
După ce i-a trecut criza de agresivitate inculpatul a urcat victima în pat, s-a dus în altă cameră și s-a culcat.
A doua zi a constatat că victima decedase.
După ce a șters o parte din petele de sânge, a ascuns cearceaful de plapumă pătat cu sânge într-un butoi metalic din șopron și hainele sale sub masa televizorului, s-a dus la locul de muncă al fiicei sale C.C. și i-a cerut să vină acasă spunându-i că bunica ei făcuse infarct și murise în noaptea precedentă.
Martora a constatat că bunica sa avea numeroase urme de lovituri pe față astfel încât i-a anunțat pe vecini și a chemat poliția.
Raportul medico-legal de necropsie a concluzionat că moartea victimei C.E. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecință unui politraumatism cu multiple fracturi costale și de stern, rupturi pleuropulmonare, hemotorax și hematom retroperitoneal stâng.
Din același act medico-legal rezultă că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și comprimare între două planuri dure, între leziuni și deces existând un raport de cauzalitate direct și necondiționat. S-a mai concluzionat că loviturile au putut fi aplicate din față – spate și lateral dreapta stânga.
Din expertiza medico-legală psihiatrică s-a reținut că inculpatul suferă de „tulburare organică de personalitate cu deteriorare cognitivă pe fond toxietilic” și că are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
S-a înlăturat ca nesinceră, fiind în totală contradicție cu restul probelor, declarația dată de inculpat în faza de cercetare judecătorească prin care acesta a susținut că nu a lovit victima ci aceasta a căzut și ea este cea care a ascuns cearceaful plin de sânge.
Prin decizia penală nr. 482 din 4 noiembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de procuror și inculpat desființând sentința sub aspectul laturii penale.
În baza art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 22 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
În baza art. 113 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical.
S-a dedus la zi detenția preventivă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut că sunt întemeiate criticile formulate de procuror și de inculpat sub aspectul omisiunii aplicării măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., ce a fost recomandată de medicii legiști și respectiv sub aspectul individualizării pedepsei.
Instanța de apel a apreciat neîntemeiată susținerea din apelul procurorului în sensul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 75 lit. b) C. pen.
Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova susținându-se că greșit nu s-a făcut aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., care sancționează mai grav actele de violență săvârșite împotriva membrilor de familie.
S-a mai susținut că pedeapsa aplicată nu a fost just individualizată impunându-se majorarea ei la maximul prevăzut de lege.
Recursul nu este fondat.
Astfel primul motiv de recurs invocat în scris, pe care de altfel cu ocazia dezbaterilor procurorul a arătat că nu-l mai susține, este neîntemeiat din următoarele considerente.
Împrejurările prevăzute în art. 75 alin. (1) C. pen., constituie circumstanțe agravante generale.
În cazul în care vreuna dintre aceste împrejurări constituie element circumstanțial al unei infracțiuni calificate, ea capătă caracterul unei circumstanțe speciale care primează excluzând-o pe cea generală.
O astfel de situație există în cazul infracțiunii de omor calificat săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate încriminat de art. 175 lit. c) C. pen.
Concluzia se impune având în vedere că potrivit art. 75 lit. b) C. pen., constituie circumstanță agravantă generală săvârșirea unei infracțiuni prin violență, între altele, asupra membrilor de familie, iar conform art. 1491 C. pen., prin membru de familie se înțelege soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul. Ori, în cazul circumstanței agravante speciale de la lit. c) a art. 175 subiectul pasiv calificat al omorului este soțul sau o rudă apropiată în înțelesul art. 149 C. pen., indiferent dacă aceasta din urmă locuiește și gospodărește cu făptuitorul sau nu.
În mod evident sfera persoanelor ce pot fi subiect pasiv calificat în cazul infracțiunii prevăzute de art. 175 lit. c) C. pen., este mai largă și o cuprinde și pe cea la care se referă art. 75 lit. b) C. pen.
În aceste condiții reținerea agravantei prevăzută de art. 75 lit. b) la infracțiunea de omor calificat comisă asupra unui membru de familie reprezintă o dublă agravare a răspunderii penale, pentru aceeași cauză, ceea ce este inadmisibil.
Curtea apreciază că nici cel de al doilea motiv de recurs nu este întemeiat întrucât pedeapsa stabilită de instanța de apel corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Fapta comisă de inculpat prezintă într-adevăr un grad ridicat de pericol social determinat de împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, dar și de comportamentul violent și agresiv al inculpatului anterior comiterii acesteia. Nu poate fi ignorat însă faptul că datorită bolii de care suferă inculpatul a avut discernământul diminuat în momentul comiterii faptei. Tot astfel trebuie avută în vedere lipsa antecedentelor penale.
Examinând cauza și din oficiu, curtea reține că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecință, recursul va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, astfel încât onorariul pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 482 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul C.A.
Deduce din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 3 noiembrie 2001 la 2 aprilie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.