Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.259 din 24 septembrie 2003, Tribunalul Ialomița a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul G.A.
A obligat pe condamnat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că situațiile invocate de condamnat au intervenit după începerea executării pedepsei, iar situația minorilor nu paote fi schimbată prin prezența condamnatului la domiciliu.
Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât se impunea întreruperea executării pedepsei.
Prin decizia nr.640 din 28 octombrie 2003 Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul G.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, întreruperea executării pedepsei din motive familiale.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat întrucât, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.453 lit.c C.proc.pen., împrejurările invocate de condamnat cu privire la starea gravă materială a familiei neavând caracterul special la care face referire textul invocat.
Față de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.A. împotriva deciziei penale nr.640 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.