Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 351 din 18 iulie 2002, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul S.E.I. în baza art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile arătate de art. 71 C. pen.
A fost menținută măsura arestării preventive și s-a dedus detenția de la 26 aprilie 2001 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 45.600.000 lei despăgubiri civile materiale și 40.000.000 lei daune morale părții civile B.A.D. și la plata cheltuielilor judiciare către B.A. și către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între inculpatul S.E.I. și victima B.I., ambii din municipiul Cluj-Napoca, au existat relații de adversitate mai vechi, recurgând de mai multe ori la confruntări fizice, ultima dată înaintea Paștelui anului 2001, victima bătându-l pe inculpat.
La data de 26 aprilie 2001, în jurul orelor 16,00 inculpatul, după ce consumase băuturi alcoolice la localul în care lucra soția sa, a mers la barul C.C. din Cartierul Mănăștur al municipiului Cluj-Napoca, așezându-se la masă cu martorul P.M. și comandând băuturi alcoolice.
La un moment dat, inculpatul a dispărut din bar aproximativ 10-15 minute, timp în care a mers la domiciliul său, aflat în apropiere.
Între timp, în bar a venit și victima B.I., care s-a așezat la masă cu alte persoane.
Revenind în bar și văzând-o pe victimă, inculpatul s-a deplasat la acesta, purtând o discuție al cărei conținut nu s-a putut stabili, însă, la invitația victimei, aceasta și inculpatul au ieșit afară din local, deplasându-se la 20-30 m pe o alee spre intrarea unui centru de colectare a fierului vechi.
Cunoscând relațiile de adversitate dintre cei doi, martorii P.M. și C.L. au ieșit din bar și i-au urmat pentru a-i împiedica să se bată. Primul care i-a ajuns a fost martorul P.M. care a văzut pe inculpat la pământ, având în mâna dreaptă un cuțit cu urme de sânge, iar pe victimă deasupra acestuia, ținându-l cu o mână de gât, iar cu cealaltă de mâna în care avea cuțitul. La intervenția acestui martor, victima i-a precizat că inculpatul l-a înjunghiat.
După ce martorul a reușit să-i despartă, inculpatul a aruncat cuțitul peste garajele din apropiere.
Victima a fost transportată la spital de către martorii T.V. și B.I., decedând la scurt timp.
Din raportul de constatare medico-legală al IML Cluj-Napoca, rezultă că moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unei plăgi tăiate cu intersectarea miocardului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, care a criticat-o pentru reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante și ca efect, aplicarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, precum și inculpatul care a solicitat achitarea pe temeiul săvârșirii faptei în condițiile legitimei apărări, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, cu reducerea pedepsei și partea civilă, care nu și-a motivat cererea.
Prin decizia penală nr. 331 din 5 decembrie 2992, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, reținând pe de o parte că, situația de fapt a fost corect stabilită, nefiind întrunite condițiile legitimei apărări și realizează conținutul infracțiunii de omor calificat, iar pe de altă parte, că întemeiat au fost reținute ca circumstanțe atenuante, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., unele împrejurări cum sunt lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul are o familie legal constituită, că are doi copii majori și își câștigă existența prin mijloace cinstite.
În privința apelului părții civile, nemotivat instanța de control judiciar a constatat că despăgubirile civile au fost stabilite pe baza mijloacelor de probă administrate.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reiterând critica privind greșita reținere ca circumstanțe atenuante a unor împrejurări vizând persoana inculpatului și familia sa și de urmare, aplicarea unei pedepse reduse conform art. 76 C. pen.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de recurs se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171 și 14 C. proc. pen. și sunt întemeiate.
Din împrejurările săvârșirii infracțiunii, astfel cum au fost corect stabilite de instanța de fond și care rezultă din mijloacele de probă legal administrate, se reține că inițiativa confruntării fizice a aparținut inculpatului, pe fondul unor mai vechi relații conflictuale cu victima, încurajat de deținerea cuțitului.
Că este așa rezultă din rapiditatea desfășurării disputei, martorul P.M., precizând că din momentul când cei doi au dispărut din raza sa vizuală și până a ajuns la ei, deja victima fusese înjunghiată, observând cuțitul în mâna inculpatului, plin de sânge.
Este astfel, neîndoielnic că, în raport de fapta comisă, inculpatul prezintă o periculozitate deosebită.
Potrivit art. 53 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare.
Pentru realizarea acestor funcții și în egală măsură a scopului pedepsei, arătat de același text de lege, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, se impune individualizarea sancțiunii cu rigoare, în baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fără excese, în acest sens, care ar sugera motivații emoționale.
Unele împrejurări referitoare la conduita inculpatului, anterioară săvârșirii faptei și din care nu rezultă mai mult decât un comportament de conformare, trebuiesc evaluate, pentru caracterizarea lor ca elemente de conturare a persoanei făptuitorului sau ca circumstanțe, ținând seama și de celelalte criterii de individualizare.
Curtea constată că, în cauză, instanțele au caracterizat greșit ca circumstanțe atenuante, cu efectul coborârii pedepsei sub minimul special, unele împrejurări care, reale fiind, se impunea a fi luate în considerare în cadrul criteriului de individualizare referitor la persoana infractorului.
În adevăr, inculpatul S.E.I. nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii majori și până la săvârșirea faptei a fost încadrat în muncă la SC C. SA Cluj-Napoca, în profesia de instalator.
Tot atât de adevărat este însă că, această persoană dependentă cronic de alcool, cu tulburări de personalitate de tip impulsiv, așa cum rezultă din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică al IML Cluj, folosindu-se de un cuțit și care îl purta asupra sa într-un local public, a ucis un om, lovindu-l precis în regiunea toracică a inimii, în împrejurări nescuzabile.
Selectând din actele anterioare de conduită ale inculpatului, pe cele normale, firești și atribuindu-le valoarea de circumstanțe atenuante, instanțele au făcut o apreciere greșită, cum, de altfel și de urmare a fost aplicată și pedeapsa care, prin cuantumul redus nu este de natură să asigure realizarea scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru cele ce preced, recursul parchetului se privește ca întemeiat și urmare admiterii, vor fi casate hotărârile pronunțate cu privire la individualizarea pedepsei principale, înlăturând aplicarea dispozițiilor art. 74 și art.76 C. pen. și modificând pedeapsa.
Conform art. 38517 alin. (4) și art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 26 aprilie 2002 la 2 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 331 din 5 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul S.E.I.
Casează decizia și sentința penală nr. 351 din 18 iulie 2002 a Tribunalului Cluj cu privire la individualizarea pedepsei principale.
Înlătură aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată, în sensul că o majorează de la 10 ani închisoare la 15 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 26 aprilie 2001 la 2 aprilie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.