Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința penală nr. 166 din 27 august 2002, pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost condamnați inculpații:
1. B.F. la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă prevenția de la 6 iunie 2002 la zi.
2. R.F. după cum urmează:
- în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) la 6 ani închisoare;
- în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 74 - art. 76 lit. c) C. pen., la 4 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 24 mai 2002 la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reținut următoarele:
La data de 23 mai 2002, inculpații s-au deplasat la Buzău, unde s-au plimbat și au băut bere. În jurul orei 18,00, s-au hotărât să se întoarcă la Cândești cu un taxi și când ajung la destinație să-l deposedeze pe taximetrist de bunuri și bani.
În acest scop inculpații s-au deplasat la stația de taximetre din zona Băii comunale și au solicitat părții vătămate A.R. să efectueze cursa, iar acesta a fost de acord spunând că îi costă 100.000 lei și că vrea banii înainte.
Inculpatul B.F. s-a urcat în mașină în dreapta șoferului, iar inculpata R.F. pe bancheta din spate și i-a dat taximetristului suma solicitată.
Când au intrat în localitatea Cândești, inculpații i-au cerut șoferului să meargă înainte până când au ieșit din localitate, unde inculpatul B.F. i-a spus să oprească. După ce a oprit inculpata R.F. i-a pulverizat de 2 ori în față spray lacrimogen, astfel încât, șoferul a coborât din mașină ținând mâinile la ochi, a fugit câțiva metri după care s-a întins la pământ, rugându-i pe cei doi să nu-l omoare că le dă banii și mașina.
Deși partea vătămată a scos din buzunar 200.000 lei pe care i-a pus jos, de unde i-a luat inculpata R.F., inculpatul B.F. a lovit-o cu picioarele peste față și peste brațe după care i-a cerut telefonul mobil.
După ce partea vătămată a dat bunul solicitat inculpații l-au dus la autoturism, cerându-i să-i transporte la domiciliile lor, dar aceasta a refuzat motivând că nu poate conduce din cauza iritației ochilor. În această situație inculpații l-au urcat pe A.R. pe bancheta din spate, iar lângă el s-a așezat inculpatul B.F. Inculpata R.F. s-a urcat la volan.
Înainte de a porni mașina inculpata a luat din torpedou un pașaport, o pereche de ochelari de soare, un pachet de gumă de mestecat, un plic cu pudră de ciocolată și un bon de benzină.
După ce a parcurs 3 - 4 km spre localitatea Niscov, inculpata a oprit autoturismul coborând împreună cu inculpatul B.F. Partea vătămată a observat cheile în contact, a blocat portierele, a trecut pe scaunul din față și a pornit mașina.
Inculpații au plecat spre casă pe o scurtătură care trecea pe lângă o pădure.
Partea vătămată a solicitat ajutorul martorului T.V. care se afla în apropiere și le-au strigat inculpaților să lase telefonul mobil, lucru pe care aceștia l-au făcut după care au fugit în pădure.
La scurt timp, inculpata a fost prinsă cu ajutorul unor cetățeni și asupra ei s-au găsit bunurile sustrase din torpedou și suma de 200.000 lei.
Inculpatul B.F. a fost reținut de lucrătorii Postului de poliție Vernești.
Instanța a reținut din raportul de expertiză medico-legală că, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce s-au putut produce la 23 mai 2002 prin lovire cu corpuri dure și care au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 527 din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate apelurile declarate de procuror și de inculpați, reținând că pedepsele aplicate au fost just individualizate, astfel încât, nu se impune nici majorarea și nici reducerea acestora.
Inculpatul B.F. a declarat recurs susținând că pedeapsa nu a fost corect individualizată, având în vedere faptul că suferă de o boală psihică gravă.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului este corespunzătoare pericolului social ridicat al faptei determinat de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă. Împrejurarea că inculpatul suferă de tulburare de personalitate, disociată însă cu suprasimularea deficitului cognitiv, afecțiune care, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, nu îi afectează cu nimic discernământul, a fost avută în vedere la stabilirea pedepsei, constituind unul din motivele pentru care s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen.
Așa fiind, se apreciază ca neîntemeiată susținerea că pedeapsa a fost greșit individualizată.
Constatând că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi durata arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 527 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 6 iunie 2002, la 2 aprilie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.