Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 289 din 6 septembrie 2002, Tribunalul Brașov i-a condamnat pe inculpații:
- B.F.M. în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Au fost deduse din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă cu data de 16 iunie 2001 la zi, menținând măsura privativă de libertate.
- N.S.D. în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost dedusă durata arestării preventive din perioada 16 - 20 iunie 2001.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în întregime, în natură.
Inculpații au fost obligați, fiecare, la cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că, la data de 15 iunie 2001, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul B.F.M. a propus, iar inculpatul N.S.D. a fost de acord să sustragă lănțișorul de la gâtul primei femei pe care o vor întâlni în drumul lor în municipiul Brașov din direcția Gării C.F. spre strada Hărmanului.
Văzând-o pe stradă pe partea vătămată R.M., inculpatul B.F.M. i-a spus celuilalt inculpat să fie pregătit. De urmare, cei doi s-au apropiat rapid, umăr la umăr de partea vătămată, pe care au izbit-o din lateral, iar inculpatul B.F.M. i-a smuls lănțișorul din aur de la gât, rupându-i cu această ocazie și decolteul rochiei.
Inculpații au fugit un timp împreună, apoi despărțindu-se și luând-o în direcții diferite.
La strigătele părții vătămate, inculpatul B.F.M. a fost urmărit și prins de cetățeni, găsindu-se asupra sa lănțișorul din aur, care a fost restituit celei păgubite.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a criticat-o pentru nejustificata reținere a circumstanțelor atenuante și sub aspectul cuantumului redus al pedepselor aplicate, precum și de către inculpații B.F.M. și N.S.D., care au solicitat reducerea pedepselor.
Prin decizia penală nr. 313 din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat hotărârea instanței de fond în parte și, rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., numai pentru inculpatul B.F.M., majorându-i pedeapsa la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Apelurile inculpaților N.S.D. și B.F.M. au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei penale sus-menționate a declarat recurs inculpatul N.S.D., nemotivat în scris. La dezbaterea recursului, deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat, apărătorul din oficiu lăsând soluția la aprecierea instanței.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosar și în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situația de fapt a fost stabilită de către instanță pe bază mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale și în cel al cercetării judecătorești, respectiv, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, planșe foto, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de reconstituire, procesul-verbal de percheziție corporală, declarațiile martorilor P.T., O.I., K.Z.
Inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii în cursul urmăririi penale prin declarațiile scrise personal și cele consemnate de lucrătorul de poliție și procuror, iar inculpatul B.F.M. și-a menținut prima declarație și în fața instanței.
Inculpatul N.S.D. a revenit, în fața instanței asupra unora dintre elementele de fapt prezentate în cursul urmăririi penale, negând înțelegerea prealabilă cu inculpatul B.F.M. de a comite fapta.
Împrejurările concrete însă, în care a fost comis actul de tâlhărie, confirmate în ambele faze ale procesului penal, atât de către inculpatul B.F.M., cât și de partea vătămată R.M., îl identifică pe inculpatul N.S.D. ca participant la infracțiune sub forma complicității, materializată în acordul de luare a hotărârii infracționale, în însoțirea celuilalt inculpat, împreună cu care, umăr la umăr s-a apropiat de partea vătămată și a înlesnit astfel, smulgerea lănțișorului, îndepărtându-se apoi, tot împreună, în fugă, de la locul faptei.
Încadrarea juridică reținută realizează concordanța faptei în materialitatea sa, cu condițiile prevăzute de textul de lege sancționator aplicat.
La aplicarea pedepsei s-a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se semnificație contribuției diferite a celor doi inculpați la săvârșirea infracțiunii.
Neconstatând astfel, existența vreunui dintre cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se ia în considerare din oficiu, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S.D. împotriva deciziei penale nr. 313/ Ap din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.