Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 69 din 29 martie 2002 a Tribunalului Brașov a fost condamnat inculpatul N.C. în baza art. 211 alin. (1), (4) și (5) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.407.563.433 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. N. S.A. Făgăraș.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că la 5 aprilie 2001, inculpatul N.C., asociat unic la S.C. D.C. S.R.L. Filipeștii de Târg, a încheiat cu partea civilă S.C. N. S.A. Făgăraș cu contract de cumpărare a cantității de 1000 tone de azotat de amoniu, îngrășământ în valoare de 4.507.563.433 lei. Avansul de 30% a fost plătit de inculpat cu ordinul de plată, urmând ca restul prețului să fie plătit la 25 zile de la expedierea mărfii.
După încheierea livrărilor, inculpatul s-a prezentat la sediul părții civile și a completat cinci file C.E.C. în valoare totală de 3.407.563.433 lei a căror plată a fost refuzată de B.C.R., sucursala Câmpina datorită lipsei disponibilului în cont.
S-a reținut de către instanță, în baza plângerilor părții civile, a actelor comerciale din dosar, a adresei B.C.R. Câmpina și a declarațiilor martorilor M.V., P.D., S.G., V.I., M.C. și E.V., că inculpatul a indus în eroare partea civilă pentru a obține pentru sine un folos injust cauzând o pagubă materială deosebit de mare.
Pentru a obține folosul injust de 3,4 miliarde lei, inculpatul a achitat avansul de 1,5 miliarde lei, fără a aduce la cunoștință societății furnizoare că nu are disponibil în cont pentru plata rămasă.
Mai mult, inculpatul a retras la datele de 7 mai 2001 și 10 mai 2001, când deveneau scadente C.E.C. - urile, sumele pe care le avea în cont respectiv disponibilitate de circa 400 milioane lei, ceea ce atesta reaua lui credință.
S-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât cele cinci C.E.C. - uri au fost completate cu aceeași ocazie și pentru asigurarea plății unei diferențe de preț.
Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin decizia penală nr. 175 din 4 septembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și a desființat în parte sentința primei instanțe numai referitor la omisiunea aplicării prevederilor art. 7 din Legea nr. 26/1990.
Rejudecând în aceste limite, a dispus în baza arătatului text, comunicarea către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a județului Prahova a hotărârii de condamnare a inculpatului, după rămânerea definitivă a acesteia.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar privind criticile din apelul parchetului a constatat omisiunea aplicării în cauză a dispozițiilor obligatorii ale art. 7 din Legea nr. 26/1999, fapta de înșelăciune fiind săvârșită de către un comerciant.
Totodată, s-a considerat nefondată susținerea din apel a procurorului în legătură cu individualizarea pedepsei și solicitarea de majorare a cuantumului acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov care, invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., impunându-se majorarea acesteia.
Recursul declarat este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama printre altele de pericolul social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul, comerciant, a indus în eroare partea civilă S.C. N. S.A. Făgăraș cu prilejul încheierii contractului de vânzare a cantității de 1.000 tone azotat de amoniu, emițând pentru plata unui rest de preț de 3,4 miliarde lei, C.E.C. - uri fără acoperire bancară, cunoscând că nu dispune de provizia necesară și retrăgând înaintea scadenței, ultimele sume din cont.
Or, față de reaua credință manifestată de inculpat și de prejudiciul cauzat, care constituie o consecință deosebit de gravă în sensul art. 146 C. pen., ținând seama că această persoană s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată pedeapsa minimă aplicată este în discordanță cu pericolul social al faptei și împrejurările în care a fost săvârșită ceea ce constituie o încălcare a prevederilor legale evocate privitoare la individualizarea pedepsei și caz de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În consecință, constatând întemeiată critica formulată, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul parchetului, a casa decizia atacată, cât și sentința primei instanțe numai cu privire la pedeapsa principală, pe care o va modifica în sensul că o va majora de la 10 ani, la 13 ani închisoare.
Această pedeapsă este conformă cu cerințele textului legal evocat și de natură a asigura, potrivit art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 175/ Ap din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul N.C.
Casează decizia și sentința penală nr. 69 din 29 martie 2002 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată, în sensul că o majorează de la 10 ani închisoare la 13 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.