Deliberând asupra recursului în anulare de față constată:
Prin sentința penală nr. 242 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Roșiorii de Vede au fost condamnați următorii inculpați:
1. I.P. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
2. I.L. după cum urmează:
- în baza art. 13 din Legea nr. 87/94 cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare.
- în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 4 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Inculpații au fost obligați să plătească în solidar către Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Teleorman suma de 276.312.414 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat.
S-a dispus anularea actelor falsificate.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reținut următoarele:
Inculpatul I.P. a înființat în 1991, împreună cu alți asociați S.C. C.A. S.R.L. Balaci pe care din 1994 a administrat-o singur.
Principalul obiect de activitate al societății era comercializarea de produse alimentare și nealimentare, care se realiza prin două magazine proprietatea societății situate în satul Tecuci în jud. Teleorman.
Din anul 1994 aprovizionarea societății a fost făcută numai de inculpatul I.P., iar întocmirea notelor de intrare – recepție și a celorlalte acte aferente operațiunilor societății și ținerea evidențelor financiar – contabile au fost realizate în toată această perioadă de inculpata I.L., fiica inculpatului angajată în funcție de contabil al societății.
În anul 1999, cei doi inculpați au hotărât să procure mărfuri și să le valorifice prin cele două magazine fără întocmirea documentelor legale și fără a le înregistra în evidențele contabile ale societății, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor și taxelor datorate statului.
Cu ocazia unor verificări efectuate de organele de poliție la 15 mai 2002 și 3 august 2000, au fost identificate la cele două magazine ale societății 21 de facturi de aprovizionare cu mărfuri în perioada 10 – 12 aprilie 2000 care fuseseră puse în vânzare fără întocmirea notelor de intrare – recepție.
Cu ocazia verificării livrărilor de mărfuri au fost identificate 17 facturi pentru unele mărfuri comercializate fără ca veniturile obținute să fie înregistrate în evidențele societății.
Urmare celor constatate poliția a sesizat Garda Financiară Teleorman pentru a efectua un control.
În aceste condiții inculpații au cumpărat de la persoane necunoscute, din C.E., facturi fiscale fictive pentru a justifica mărfurile vândute și neînregistrate.
Apoi inculpata I.L. a întocmit note de intrare recepție pentru mărfurile specificate în facturile sus-menționate pe care le-a înregistrat în evidențele contabile ale societății și a prezentat pentru control evidențele astfel refăcute, Gărzii Financiare Teleorman.
Din verificările efectuate de Inspectoratul General de Poliție, a rezultat însă, că firmele din facturile procurate de inculpați, nu există.
Inculpata a mai prezentat la control factura fiscală nr. 1466734/21 iulie 1999, atestând cumpărarea de la S.C. R.C. S.R.L. București a unui cuptor de panificație în valoare de 120.000.000 lei, din care 21.639.344 lei T.V.A., factură pe care a întocmit-o în fals.
S-a stabilit că în realitate cuptorul constituie aportul în natură al asociatului B.P. la capitalul S.C. C.A. S.R.L. și a fost cedat în 1996 de acesta Primăriei Balaci.
Martorii A.M., C.M. și P.V., vânzători la cele două magazine ale societății, au precizat că în anul 1999 aprovizionarea cu pâine s-a făcut fără avize de expediție și N.I.R. – uri, iar banii obținuți din vânzarea acesteia erau încasați separat și fără întocmirea monetarelor în vederea contabilizării.
S-a reținut că din procesul verbal de verificare financiar – contabilă a S.C. C.A. S.R.L. Balaci nr. 1683/3 august 2000, întocmit de Garda Financiară Teleorman, rezultă că inculpații au prejudiciat bugetul de stat cu suma de 140.536.638 lei din care 79.724.304 lei reprezintă impozit pe profit și 60.812.078 lei T.V.A., prin neînregistrarea în anul 1999 a unor mărfuri în valoare de 183.965.516 lei.
Tribunalul Teleorman prin decizia penală nr. 262 A din 7 august 2001, a respins ca nefondate apelurile celor doi inculpați pe care i-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat reținând că situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate.
S-a mai reținut că latura civilă a fost corect soluționată.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare conform art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen.
S-a arătat că suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatei I.L. este nelegală și că, de asemenea, nelegal nu s-a aplicat celor doi inculpați pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, care este obligatorie conform art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Inculpatul I.P. a decedat la 3 octombrie 2002, astfel încât, recursul în anulare nu a mai fost susținut în ceea ce-l privește pe inculpat.
Examinând cauza referitoare la inculpata I.L. în raport cu motivele de casare invocate, dar și din oficiu conform art. 410 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul în anulare este fondat.
Astfel, potrivit art. 81 alin. (2) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată numai dacă, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), pedeapsa aplicată este de cel mult 2 ani.
Cum în speță pedeapsa aplicată inculpatei I.L. pentru concursul de infracțiuni este de 2 ani și 6 luni nu se putea dispune suspendarea condiționată a acesteia, astfel încât, sentința este contrară legii.
Se constată, de asemenea, că s-a omis aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi alături de pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Potrivit art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., aplicarea interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă și când pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani.
Legea nr. 87/1994 prevede pentru infracțiunea de la art. 13 atât pedeapsa închisorii, cât și interzicerea drepturilor, iar instanța a condamnat-o pe inculpată pentru această infracțiune la o pedeapsă cu închisoare de 2 ani și 6 luni.
Întrucât nu s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care era obligatorie, hotărârea primei instanțe este și din acest punct de vedere contrară legii.
Fiind sesizată numai cu apelurile inculpaților instanța de apel nu a putut înlătura nelegalitățile susmenționate.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatei I.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Astfel, din nici o probă nu rezultă că inculpata ar fi avut o contribuție mai mare la comiterea acestei infracțiuni, așa încât, tratamentul sancționator mai aspru decât cel aplicat celuilalt inculpat nu se justifică, ambele hotărâri fiind supuse casării conform art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I C. proc. pen.
Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul în anulare și conform art. 4141 alin. (1) raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa hotărârile pronunțate numai cu privire la inculpata I.L.
Se vor repune în individualitatea lor pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune, se va reduce pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 la 2 ani închisoare și se va aplica pe lângă aceasta și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Conform art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa stabilită pentru această infracțiune se va contopi cu cea aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Constatând îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 242 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Roșiorii de Vede și deciziei penale nr. 262/ A din 7 august 2001 a Tribunalului Teleorman, privind numai pe inculpata I.L.
Casează hotărârile cu privire la pedepsele aplicate inculpatei și la omisiunea aplicării pedepsei complementare pentru aceeași inculpată.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente de: 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen. și un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 din același cod.
Modifică pedeapsa, în sensul că o reduce la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpata să execute 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
Conform art. 81 și art. 82 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2003.