R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr.144 din 29 martie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe intimatul inculpat K.M.
Au lipsit: intimatul inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat I.E., apărător ales, intimata parte vătămată și intimata parte civilă.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului Parchetului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galați, prin sentința penală nr.94 din 4 martie 1999, a condamnat pe inculpatul K.M.la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i din același cod, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.a Cod penal și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal după executarea pedepsei principale.
Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 355.911 lei către Spitalul Județean Galați și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
În seara zilei de 5 aprilie 1998, după consumarea de băuturi alcoolice, inculpatul, în jurul orei 22,00, se îndrepta spre casă, drumul său trecând și pe lângă blocul T.5, în fața căruia se aflau mai mulți tineri printre care și partea vătămată M.I., cu care a rămas să stea de vorbă.
Ulterior, a venit martorul N.Ș. cu prietena sa, față de care inculpatul a avut o comportare necorespunzătoare. Văzând că inculpatul se află sub influența alcoolului și nu-și corectează comportarea, Nedelcu Ștefan și-a condus prietena la locuința acesteia, după care a revenit în scara blocului unde se aflau ceilalți tineri.
Concomitent cu plecarea acestuia, a plecat și inculpatul, care a revenit cu o bâtă, cu care a intenționat să-l lovească pe N.Ș., care, de teamă a fugit.
Nereușind să-l prindă, inculpatul a lovit pe la spate cu bâta pe M.I., care a căzut printre mașinile din parcare. A intervenit martorul S.Ș. care l-a îndepărtat pe inculpat, iar partea vătămată a fost dusă de prietenii săi la spital.
Prin decizia penală nr.392/A din 26 august 1999, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică a faptei, în tentativă la infracțiunea de omor, în opinia sa, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, solicitând a se lua act de declarația de împăcare a părților.
Examinând decizia atacată și sentința instanței de fond în raport cu cazurile de recurs invocate cât și din oficiu, ținând seama de probele administrate, Curtea a constatat recursul fondat.
Instanța de recurs a casat decizia penală nr.329/A din 26 august 1999 a Curții de Apel Galați, ca și sentința penală nr.92 din 4 martie 1999 a Tribunalului Galați, trimițând cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe în vederea efectuării unei expertize medico-legale atât prin examinarea directă a părții vătămate cât și a actelor medicale și medico-legale legate de episodul traumatic descris.
După administrarea acestei probe, prin sentința penală nr.336 din 1 octombrie 2001, Tribunalul Galați, în fond, după casare, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.181 Cod penal și, în baza acestui din urmă text, a încetat procesul penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h din Codul de procedură penală, prin împăcarea părților.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că traumatismul cranio-cerebral nu a pus în primejdie viața părții vătămate și a necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale.
Instanța și-a motivat soluția prin aceea că inculpatul a lovit partea vătămată o singură dată cu bâta în regiunea capului, că celelalte lovituri, de mai mică intensitate au vizat brațele și picioarele și au cauzat leziuni minore care nu au afectat nici viața și nici sănătatea părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați care a invocat greșita schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal. Se motivează de parchet că lovitura a fost aplicată într-o regiune vitală, cu intensitate, prin surprindere și că a produs hipoacuzie de percepție la urechea stângă. În demonstrarea intenției de a ucide, parchetul relevă și continuarea loviturilor aplicate de către inculpat părții vătămate, chiar dacă a vizat membrele superioare și inferioare.
Prin decizia penală nr.144 din 29 martie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de parchet.
Instanța de apel, având în vedere concluziile raportului medico-legal care infirmă punerea în primejdie a vieții părții vătămate, faptul că inculpatul a aplicat o singură lovitură acesteia în zonă vitală, corelată cu lipsa intensității, demonstrează inexistența intenției de a suprima viața lui M.I.
Cel de-al doilea motiv invocat de parchet, referitor la cheltuielile de spitalizare, a fost de asemenea respins, întrucât în timpul procesului penal, inculpatul a făcut dovada achitării acestora către Spitalul Județean Galați.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a atacat decizia cu recurs pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție – Secția Penală.
Examinând recursul declarat se constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Parchetul a reiterat același motiv, cel referitor la greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal și, luând act de împăcarea părților, instanța a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal.
Ansamblul probator administrat în cauză a stabilit o corectă situație de fapt. Într-adevăr, inculpatul, prin surprindere, din spate, a lovit partea vătămată cu un obiect vulnerant nu foarte bine precizat (bâtă, coadă de lopată sau băț). Cert este că inculpatul a aplicat o singură lovitură în regiunea capului, iar după căderea părții vătămate, i-a mai aplicat alte câteva lovituri, de o intensitate redusă în zone nevitale (brațe și picioare).
Lovitura aplicată la cap a produs otoragie stângă, fără a se obiectiviza cum s-a consemnat în actele medicale primare o fractură de bază de craniu.
Aceasta înseamnă că lovitura aplicată cu acel obiect vulnerant în zona capului a avut o intensitate moderată.
Faptul că inculpatul, după aceasta, a aplicat alte câteva lovituri la brațe și la picioare, demonstrează că nu a intenționat să suprime viața părții vătămate, de altfel prieten și coleg de muncă cu el.
În concluzie, succesiunea faptelor relevă fără dubii lipsa intenției în producerea rezultatului letal, astfel că recursul parchetului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr.144 din 29 martie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe intimatul inculpat K.M.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.