S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul T.G. împotriva deciziei penale nr.635 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.
S-a prezentat condamnatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat F.V.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului,punându-se concluzii în acest sens.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul a fost de acord cu susținerile apărătorului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.677 din 29 iulie 2002 Tribunalul București – Secția I penală a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul T.G. acesta fiind obligat la 225.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că, petentul se află în executarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr.239 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului București – Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1177 din 5 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală.
Din analiza anchetei sociale, efectuată de Consiliul Local al sectorului 2 – București, rezultă că familia petentului este formată din 12 membrii, iar venitul lunar al familiei este de aproximativ 2.150.000 lei.
Locuința familiei o reprezintă un apartament cu 4 camere plus dependințe, mobilat și dotat cu strictul necesar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul solicitând a i se admite cererea de întrerupere a executării pedepsei, datorită motivelor invocate chiar în susținerea cererii.
Prin sentința penală nr.635 din 2 octombrie 2002 Curtea de Apel București, Secția a II-a penală a respins ca nefondat apelul condamnatului.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat recurs apreciind că s-a comis o gravă eroare de fapt printr-o greșită apreciere a probelor (art.3859 alin.1 pct.18 Cod procedură penală). S-a solicitat casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei.
Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată, curtea apreciază că motivul de casare invocat este neîntemeiat.
În mod corect cererea a fost respinsă, întrucât deși situația familială este deosebită, aceasta are un caracter permanent și întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni nu o poate schimba.
Astfel fiind, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală condamnatul va suporta cheltuielile judiciare către stat ce includ și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de condamnatul T.G. împotriva deciziei penale nr.635 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.