Asupra recursului de față;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, prin rechizitoriul din 20 august 1999, îi trimite în judecată pe inculpații:
1) S.I., pentru infracțiunile de:
a) ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în ziua de 16 mai 1998, în piața orașului Vatra Dornei, a proferat cuvinte și expresii jignitoare la adresa numitei R.P. și a altor persoane;
b) conducerea, pe drumurile publice, a unui vehicul, deși se afla în stare de ebrietate, faptă prevăzută de art. 37 alin. (1) teza II–a din Decretul nr. 328/1966;
c) sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 37 alin. (3) din sus – menționatul decret;
d) ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că, la aceeași dată, a insultat polițiștii, cărora le-a imputat, în public, că sunt „proști” și „corupți”;
2) E.M., pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la aceeași dată și în același loc, a intervenit în ajutorul lui S.I., bruscând prin împingere pe locotenentul de poliție N.C., căruia i-a rupt un epolet și i-a îndoit oglinda retrovizoare a mașinii, în care a lovit cu pumnii și cu picioarele.
Tribunalul Suceava, prin sentința penală nr. 182 din 24 octombrie 2001, îl condamnă pe inculpatul S.I., la 6 luni de închisoare, cu suspendarea, condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 81 – art. 82 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul S.I. este achitat pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și de conducere, în stare de ebrietate, pe drumurile publice, a unui vehicul.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., inculpații S.I. și E.M. sunt achitați pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen. Lor li se aplică o amendă, administrativă, de câte un milion de lei, conform art. 91 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța motivează că faptele de ultraj contra bunelor moravuri și de conducere, în stare de ebrietate, pe drumurile publice, a unui vehicul, nu există, iar faptele de ultraj nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară apel, motivând că în mod greșit inculpații au fost achitați.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 287 din 16 septembrie 2002, respinge, ca nefondat, apelul parchetului.
Prin recursul de față, parchetul de pe lângă aceeași instanță critică decizia, reiterând susținerea din apel, la care se adaugă că, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (I) teza II-a din Decretul nr. 328/1966, temeiul achitării putea fi art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător, după cum rezultă din declarațiile date de:
a) L.V., plutonier de poliție;
b) N.C., locotenent de poliție:
c) P.C., plutonier de poliție;
d) P.A.D., plutonier de poliție și;
e) Martorul S.I., care nu confirmă susținerea, din rechizitor, că inculpatul S.I. ar fi condus în stare de ebrietate, ar fi adus atingere bunelor moravuri sau ar fi produs scandal public.
Pe de altă parte, martorii precizează că:
- „cu polițiștii, conflictul a fost verbal” (martor L.R., barman la patroana R.P.);
- „E.M. îl trăgea, spre el, pe S.I., pentru a-l împiedica să urce în mașina poliției” (martor S.T.);
- „n-am văzut pe E.M. să tragă sau să împingă pe vreunul din polițiști” (martor S.T.);
- „nu mi-am dat seama dacă S.I. se afla sub influența alcoolului” (L.V., plutonier de poliție);
- „inculpații nu au amenințat și nici nu au agresat polițiștii” (L.V., plutonier de poliție);
- „n-am fost bruscat de inculpați” (C.N., locotenent de poliție);
- „nu au auzit amenințări și nici nu am văzut haine rupte la polițiști” (C.P., plutonier de poliție);
- „nu am văzut haine rupte ale polițiștilor” (I.P., plutonier de poliție);
- „S.I. s-a forțat să urce în mașina poliției, iar E.M. îi ruga pe polițiști să nu-l ia pe S.I. Cei doi nu i-au bruscat pe polițiști. S.I. le spunea polițiștilor că nu au băut și le cerea să-i pună fiola, iar ei au refuzat” (S.I.).
Instanțele au reținut, deci, corect, că, în urma unei altercații minore produse, în piață, între inculpatul S.I. și martora P.R., fiecare imputându-i celuilalt că, din cauza lui, nu are loc să circule cu mașina, conflictul a degenerat atunci când P.R., patroană cunoscută în Vatra Dornei a cerut intervenția polițiștilor, cărora S.I. le-a imputat că sunt părtinitori, prilej cu care E.M. a intervenit în sprijinul prietenului său, S.I., ca să nu fie dus la poliție.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 287 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpații S.I. și E.M.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2003.