Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 122 din 6 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, inculpatul sold. (rez.) P.M. a fost condamnat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute sancțiunea cea mai grea care a fost suspendată în baza art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 83 C. pen., ce privesc revocarea suspendării condiționate. S-a scăzut din pedeapsă durata arestului preventiv, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului și a fost obligat la câte 30.000.000 lei cu titlu de daune morale către cele două părți civile, la 45.000.000 lei daune materiale către M.F., la 300 dolari S.U.A. lunar, de la 7 decembrie 2000, până la încheierea anului universitar 2002-2003 către M.N. despăgubiri materiale, la 8.810.000 lei cheltuieli judiciare către acesta din urmă și la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul soldat P.M., în seara de 6 decembrie 2000 era în permisie, în barul unde intrase și se găsea la masă cu mai multe persoane, se afla la altă masă victima împreună cu rudele sale și cu alte cunoștințe. La un moment dat, între M.N., fiul victimei și unul dintre invitați, T.C., a izbucnit un conflict care a degenerat în altercație și în timpul căreia a intervenit victima M.L., care l-a lovit pe martorul T.C. În acest moment inculpatul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la masa acestora și aplicând o singură lovitură victimei, a trântit-o peste o canapea, tot o singură lovitură și tot în zona feței a aplicat inculpatul cu pumnul și lui P.J., cauzându-i vătămări corporale pentru vindecarea cărora a fost nevoie de 15-16 zile îngrijiri medicale.
Văzând cele întâmplate, mai multe persoane aflate în incintă au încercat să aplaneze conflictul și au reușit să îi evacueze din local pe participanți, afară, M.N., M.L., M.G.L. și P.J. l-au înconjurat pe inculpat cu intenția de a-l lovi, în aceste condiții, el s-a refugiat într-un gang unde toți încercau să se lovească reciproc. Din acel loc, P.M. a fost ajutat să scape de către martorul B.M.M., care l-a sfătuit să plece acasă și l-a condus până la un taxi. Inculpatul s-a urcat în mașină, a parcurs o distanță scurtă, după care a cerut șoferului să oprească și a coborât, în acele momente, M.G.L. (care s-a comportat violent și a fost recalcitrant tot timpul) a atras atenția celor din jur că inculpatul vrea să scape. În aceste condiții, victima s-a deplasat către acesta care, atunci când a ajuns în apropierea lui a lovit-o o singură dată cu pumnul în zona feței, ca urmare M.L. a căzut pe carosabil, cu fața în sus, suferind un traumatism cranio-cerebral acut forte, datorită lovirii cu un corp dur și apoi de căderea pe plan dur în urma căruia a decedat, realizând cele întâmplate, inculpatul a părăsit locul incidentului.
Împotriva sentinței a declarat apel parchetul militar, în scris, care a arătat că sentința este nelegală, deoarece greșit s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în ședința publică procurorul militar nu a mai susținut această argumentare, ci pe cea referitoare la netemeinicia aplicării art. 81 C. pen., nefiind îndeplinite cerința prevăzută de lit. c) a articolului menționat. A mai declarat apel inculpatul, care, prin avocat, a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e), cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., deoarece a fost legitimă apărare și încetarea procesului penal pentru infracțiunea, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât lipsește plângerea formulată de P.J., în legătură cu latura civilă, pentru prima situație nu datorează nimic părților civile, iar în cea de-a doua să se țină seama de culpa mai mare a victimei.
Calea legală de atac au exercitat-o și părțile civile, care au solicitat majorarea pretențiilor civile la suma de 45.000.000 lei daune materiale, la câte 100.000.000 lei daune morale, în plus încă 20.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și restituirea originalului pașaportului victimei, cât și partea vătămată P.J., care a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică și nu i s-au restituit cheltuielile făcute în timpul procesului.
Prin decizia nr. 26 din 28 februarie 2002, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondate, apelurile declarate Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, inculpatul sold. (rez) P.M. și părțile civile M.N. și M.F. și partea vătămată P.J. cu obligarea părților civile și părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei sus-menționată au declarat recurs partea vătămată P.J. și părțile civile M.N. și M.F., reiterându-se motivele formulate în calea de apel.
Recursurile declarate de părțile civile sunt nefondate, iar al părții vătămate este tardiv introdus.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., repararea pagubei produsă prin săvârșirea unei infracțiuni trebuie să reprezinte o justă și integrală acoperire a prejudiciului.
Părțile civile au cerut obligarea inculpatului să plătească despăgubiri civile, astfel cum s-au constituit la citirea actului de sesizare.
Actualizarea acestor sume, precum și al celei reprezentând daune morale, părțile civile o pot realiza cu prilejul punerii în executare a hotărârii rămase definitive pe calea unei acțiuni civile separate, potrivit art. 20 alin. (3) C. proc. pen.
În ceea ce privește recursul părții vătămate P.J. din actele dosarului rezultă că nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că se va respinge calea de atac formulată de această parte vătămată, întrucât a fost declarat peste termenul stabilit de lege, respectiv art. 15 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., părțile civile și partea vătămată vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de părțile civile M.N. și M.F. împotriva deciziei penale nr. 26 din 28 februarie 2002 a Curții Militare de Apel, ca nefondate, privind pe inculpatul P.M.
Respinge recursul declarat de partea vătămată P.J. împotriva aceleiași decizii, ca tardiv introdus.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de părțile civile M.N. și M.F.
Obligă recurentele părți civile și parte vătămată să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2003