Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 681/26 octombrie 2001 a Tribunalului București în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat printre alții inculpatul N.A.A. la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., inculpatul N.A.A. a mai fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 109 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția acestuia de la data de 29 septembrie 1998, până la data de 29 aprilie 1998 și de la data de 4 noiembrie 1998, la data de 3 decembrie 1998.
Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a constatat acoperit, prin restituire, prejudiciul produs părții vătămate P.A.I.
S-a constatat parțial acoperit prejudiciul produs părții vătămate R.D.
Au fost obligați inculpații N.A.A., C.L.D. și I.O.L., în solidar și, în solidar cu părțile responsabile civilmente N.N., C.A. și I.C., la plata contravalorii lanțului părții vătămate R.D., respectiv suma de 3.000.000 lei către partea civilă R.D.
Au fost obligați, în solidar, inculpații N.A.A. și C.L.D. la plata sumei de 600.000 lei către partea civilă M.I.C., în solidar și cu părțile responsabile civilmente N.N. și C.A.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a câte 112.172 lei de la inculpații N.A.R. și C.L.D.
S-a constatat că S.C. K.T. S.R.L nu s-a constituit parte civilă în cauză, pentru suma de 254.345 lei.
Conform art. 191 C. proc. pen., raportat la art. 349 C. proc. pen., au fost obligați inculpații N.A.A., C.L.D., I.O.L. și R.V.I., în solidar cu părțile responsabile civilmente N.N., C.A. și I.C. la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei pentru inculpații N.A.A. și R.V.I. reprezentând onorariul de avocat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt pe baza probelor administrate următoarele:
La data de 3 iulie 1998, în jurul orelor 13,00, inculpatul N.A.R. se afla pe B-dul Camil Ressu, în apropiere de Complexul Dudești, cu intenția clară de a smulge lănțișoare de la femeile care treceau prin zona respectivă. Inculpatul s-a decis să acționeze asupra părții vătămate S.A.I., și, apropiindu-se prin spatele acesteia, i-a smuls lănțișorul din aur de la gât și a fugit. În timpul alergării, inculpatul a pierdut sandaua din piciorul drept, bun care a fost ridicat de partea vătămată și predat organelor de poliție; în cursul cercetărilor inculpatul și-a recunoscut obiectul pierdut după comiterea infracțiunii.
În aceeași zi, după săvârșirea tâlhăriei, inculpatul s-a întâlnit cu învinuitul R.V.I., căruia i-a relatat fapta, i-a arătat lănțișorul cu medalion și i-a propus să-l vândă împreună. Învinuitul a fost de acord și el personal a vândut lănțișorul cu medalion martorei D.S., contra sumei de 200.000 lei, bani care i-au împărțit ulterior, în mod egal cu inculpatul N.A.A. După un timp, martora a vândut respectivul lănțișor cu medalion unei persoane necunoscute.
Prejudiciul a fost estimat de către partea vătămată la suma de 3.000.000 lei, însă a fost integral recuperat de la familia inculpatului, motiv pentru care S.A.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
La data de 9 iulie 1998, în jurul orelor 13,00, inculpații N.A.A. și C.L.D. se deplasau împreună pe strada Constantin Brâncuși în București, având luată hotărârea infracțională de a comite tâlhării, cu obiect material lănțișoarele de la gâtul părților vătămate. Astfel, inculpații au „ochit” partea vătămată M.I.C., C.L.D. s-a plasat înaintea acesteia și i-a făcut semn inculpatului N.A.R. care s-a apropiat din spate de partea vătămată, i-a smuls lănțișorul de la gât și a părăsit în fugă locul faptei.
Cei doi s-au întâlnit după scurt timp, în zona unde locuiesc și, în aceeași zi au vândut bunul sustras unei persoane necunoscute contra sumei de 270.000 lei, bani pe care i-au cheltuit împreună.
Partea vătămată a apreciat valoarea prejudiciului la 600.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În după amiaza zilei de 16 iulie 1998, inculpații N.A.R., C.L.D. și I.O.L. au hotărât de comun acord să acționeze împreună, pentru a smulge lănțișoare de la persoane de sex feminin. Drept urmare, cei trei s-au deplasat în zona străzii Baba Novac și, întrucât ploua s-au adăpostit în stația R.A.T.B. Câmpia Libertății. Aici au observat-o pe partea vătămată R.D., care purta la gât un lănțișor din aur și au hotărât să acționeze asupra acesteia.
În momentul când partea vătămată a plecat din stația R.A.T.B., inculpații s-au apropiat, însă R.D. a sesizat pericolul și l-a prins de mână pe inculpatul N.A.R., chiar în timp ce acesta încerca să apuce lănțișorul.
Concomitent a acționat și inculpatul I.O.L., care a tras și a rupt lănțișorul părții vătămate, situație în care aceasta l-a scăpat pe inculpatul N.A.R. Cei doi inculpați menționați, împreună cu inculpatul C.L.D. care se afla în imediata apropiere au fugit de la locul faptei, în direcția zonei unde locuiesc și unde I.O.L. le-a relatat celorlalți că a pierdut în timpul alergării fragmentul din lănțișorul părții vătămate în posesia căruia reușise să intre prin acțiunea de smulgere.
Partea vătămată R.D. a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 2.500.000 lei, cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În ziua de 14 august 1998, inculpații N.A.R. și C.L.D. au comis împreună o nouă tâlhărie, pe B-dul Camil Ressu, asupra părții vătămate O.D.
Lănțișorul cu medalion de la gâtul părții vătămate a fost smuls de către inculpatul N.A.R., după care acesta a fugit de la locul faptei împreună cu inculpatul C.L.D. care se afla în imediata apropiere, pregătit să intervină dacă ar fi fost cazul.
Bunul sustras prin violență a fost valorificat a doua zi, prin intermediul martorului de bună credință S.M.
Martorul a fost convins că lănțișorul aparține mamei inculpatului N.A.R. și rugat să-l amaneteze pe numele lui. Martorul a amanetat bunul la Casa de Amanet S.C. K.T. S.R.L București, contra sumei de 254.345 lei. Din suma primită, inculpații i-au dat lui S.M. 30.000 lei, iar restul l-au împărțit în mod egal și cheltuit în interes personal.
Lănțișorul cu medalion a fost ridicat de către organele de poliție de la respectiva casă de amanet, fiind recunoscut și predat pe bază de dovadă părții vătămate, care astfel nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal. Nici S.C. K.T. S.R.L București nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații N.A.R., I.O.L. și C.L.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul I.O.L. a solicitat desființarea sentinței prin care a fost condamnat, motivând că nu se face vinovat de comiterea faptei, reținută în sarcina sa, în cauză nu există probe care să dovedească vinovăția sa și a solicitat achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Inculpații N.A.R. și C.L.D. au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate, sens în care au invocat circumstanțe personale favorabile, sunt tineri, au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, provin din familii organizate.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată fondat doar apelul declarat de inculpatul C.L.D., pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de către inculpați și a reținut judicios vinovăția acestora, în concordanță cu probele administrate.
În cursul urmăririi penale, cei trei inculpați, în mod constant au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor și au arătat toate circumstanțele reale în care au săvârșit infracțiunile, modul de participare și contribuția fiecăruia, modul de valorificare a bunurilor sustrase prin violență.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul I.O.L. nu a mai recunoscut comiterea faptelor, fără o motivare convingătoare și fără a avea vreun suport probator în acest sens, poziția adoptată de acesta este subiectivă și luată în scopul sustragerii de la răspunderea penală, atâta timp, cât vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin, în cauză.
Inculpații N.A.R. și C.L.D. au învederat instanței de fond modul de participare și contribuția inculpatului I.O.L. la comiterea faptelor, susținând că sunt surprinși de poziția acestui inculpat de nerecunoaștere a faptelor care nu corespunde realității.
Fiind dovedită fără nici un echivoc vinovăția inculpatului I.O.L., critica formulată de acesta este neîntemeiată.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv și persoana acestora, tineri, fără antecedente penale și, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, prin violență, în grup și loc public, în baza unor rezoluții infracționale luate anterior, persistența infracțională manifestată, se constată că pedepsele aplicate sunt atât prin cuantum, cât și modalitatea de executare de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.
Se constată astfel că nu se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților și nici schimbarea modalității de executare.
În ședința publică din 7 februarie 2002, partea civilă D.E. a învederat instanței că nu se mai constituie parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat întreg prejudiciul de la inculpatul C.L.D., împrejurare față de care doar apelul acestui inculpat s-a privit ca fondat.
Așa fiind, prin decizia penală nr. 76 din 14 februarie 2002, s-a admis apelul declarat de inculpatul C.L.D., s-a desființat în parte sentința și, rejudecând în fond;
A înlăturat obligarea inculpatului C.L.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.A. la plata sumei de 4.200.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă D.R., luând act că partea civilă nu mai are pretenții civile.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații N.A.R. și I.O.L. împotriva aceleiași sentințe penale.
A computat perioada arestării preventive pentru inculpații N.A.R. și C.L.D. de la data de 29 septembrie 1998, până la data de 29 octombrie 1998 și de la data de 4 noiembrie 1998, la data de 3 decembrie 1998 și pentru inculpatul I.O.L. de la data de 3 noiembrie 1998, la data de 3 decembrie 1998.
A obligat pe inculpatul I.O.L. la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
A obligat pe inculpatul N.A.R. la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul N.A.R. care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia ca urmare a aplicării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.
Curtea, examinând cauza, în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art. 3859 pct. 14, cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat.
La data săvârșirii faptei inculpatul minor avea vârsta de 15 ani și nu avea antecedente penale.
A fost sincer pe parcursul procesului penal declarând cu lux de amănunte modul în care au săvârșit infracțiunile, o parte din prejudicii au fost recuperate.
Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că minorul s-a aflat în grija tatălui care după decesul mamei, s-a recăsătorit având împreună cu soția sa trei copii. Este apreciat ca un tânăr liniștit care nu a creat probleme părinților sau vecinilor.
În prezent lucrează ca vânzător împreună cu tatăl său și soția acestuia.
Expertiza medico – legală psihiatrică îl caracterizează ca având discernământ scăzut în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Toate aceste elemente, și nu în ultimul rând împrejurarea că faptele pentru care este judecat au fost săvârșite în anul 1998, că a fost reținut și arestat pe parcursul cercetărilor în două etape, o zi, și respectiv o lună, că în prezent este liber, nu justifică menținerea pedepsei aplicate inculpatului, cunoscut fiind și faptul că individualizarea pedepsei este guvernată printre alte principii și de acela al oportunității.
O pedeapsă de 3 ani, în condițiile concrete ale speței, nu ar înfăptui atribuțiunile funcționale ale sancțiunii ca măsură de constrângere și mijloc de reeducare a inculpatului.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul N.A.R., și casând ambele hotărâri se va face aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., urmând a se reduce pedeapsa aplicată inculpatului.
Restul dispozițiilor vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul N.A.R.
Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 681 din 26 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei rezultante, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie.
Face aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și reduce pedeapsa de 3 ani la un an închisoare.
Aplică dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
Menține restul dispozițiilor hotărârii pronunțate.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2003