Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3999 din 20 decembrie 2001, Judecătoria Bacău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.R. pentru infracțiunile de amenințare, insultă și calomnie prevăzute de art. 193, art. 205 și art. 206 C. pen.
S-a reținut că prin plângerea prealabilă formulată la data de 17 ianuarie 2001, partea vătămată F.M. a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului P.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, insultă și calomnie.
În motivarea în fapt a plângerii, partea vătămată a arătat că în ziua de 29 noiembrie 2000, în secția în care lucrează, în prezența colegilor de serviciu, inculpatul i-a adresat injurii, a numit-o proastă, hoață și escroacă ș.a, a afirmat că a fost reangajată, întrucât a întreținut relații intime cu șeful său și a amenințat-o cu moartea.
De asemenea, partea vătămată a mai arătat că în ziua de 14 decembrie 2000, a fost amenințată de către inculpat cu moartea, acesta insultând-o și adresându-i aceleași injurii ca în data de 29 noiembrie 2000. Totodată, văzându-i pe cei doi frați ai părții vătămate care o așteptau pe aceasta, inculpatul a calomniat-o, afirmând că, întrucât nu-i mai ajung bărbații din intreprindere a început să întrețină relații intime și cu cei din afara unității.
Din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat săvârșirea celor șase infracțiuni afirmate de partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 191/ R din 19 martie 2002, Tribunalul Bacău, secția penală, a admis recursul declarat de către partea vătămată împotriva hotărârii primei instanțe, a casat sentința atacată și, rejudecând în fond, a condamnat pe inculpat la pedepsele de 600.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 din C. pen. (faptă din 14 decembrie 2000), de 600.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. (faptă din 14 decembrie 2000) și la 600.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen. (faptă din 14 decembrie 2000), a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 600.000 lei amendă penală atrăgându-i acestuia atenția asupra dispozițiilor art. 631 C. pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. pen., a achitat pe același inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 205, art. 206 și art. 193 C. pen.
În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile F.M., suma de 2.000.000 lei, cu titlu de daune morale. Totodată, inculpatul a fost obligat, în favoarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs, precum și la cheltuieli judiciare către stat, apreciind că instanța de fond a reținut o situație de fapt inexactă și că a dat o interpretare eronată probelor administrate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen.
S-a susținut că probatoriul administrat în cauză nu îndeplinește condiția dovedirii, pe bază de probe pertinente, concludente și utile cauzei, a existenței elementelor care constituie conținutul juridic al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, acestea caracterizându-se prin neconcordanță și contradicții. Totodată, au fost valorificate unilateral unele probe și au fost înlăturate nemotivat altele.
S-a mai susținut că, analizate obiectiv, probele testimoniale nu sunt în afara oricăror suspiciuni. Totodată, discordanțele materialului probator îl fac inapt să fundamenteze o soluție de condamnare, impunându-se aplicarea principiului potrivit căruia orice îndoială profită inculpatului.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
Recursul în anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Partea vătămată F.M. a sesizat Judecătoria Bacău, în temeiul art. 221 C. proc. pen., cu privire la săvârșirea de către inculpatul P.R. a infracțiunilor de amenințare, insultă și calomnie, invocând fapte de la sfârșitul lunii noiembrie 2000 și respectiv 14 decembrie 2000.
În vederea stabilirii situației de fapt, prima instanță a administrat probe, respectiv a ascultat martori și a solicitat relații de la SC P. SA Bacău.
Pentru a dispune în sensul achitării inculpatului, prima instanță a reținut pe de o parte lipsa de credibilitate a declarațiilor martorilor și, pe de altă parte, că în data de 14 decembrie 2000, inculpatul era în concediu și nu se afla în localitate.
Reexaminând probatoriul administrat în cauză, instanța de recurs a reținut că din depozițiile martorilor Z.I., I.Z. și M.C. rezultă agresarea verbală a părții vătămate, la 14 decembrie 2000, de către inculpat. În consecință, pentru aceste fapte inculpatul a fost condamnat în raport de normele penale incidente și a fost achitat pentru faptele din noiembrie 2000, a căror săvârșire nu a rezultat indubitabil din probele administrate.
Declarând recurs în anulare împotriva acestei din urmă hotărâri, procurorul general propune o altă selecție a probelor, respectiv înlăturarea declarațiilor menționate și reținerea situației de fapt avută în vedere de prima instanță.
Or, în raport de dispozițiile art. 63 C. proc. pen., nu există criterii de ierarhizare a probelor și, pe aceste temei, de stabilire a unei anume ordini de preferință.
Ca atare, pentru valorizarea corectă a probelor administrate, în raport și de scopul procesului penal, așa cum acesta este reglementat prin art. 1 C. proc. pen., instanța de judecată are obligația stabilirii situației de fapt reținând și respectiv înlăturând, motivat, probele, după cum acestea se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Instanța de recurs a evaluat probatoriul administrat în cauză și a stabilit situația de fapt funcție de acestea.
Or, eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor ci, exclusiv, discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
Ca atare, în raport de cele menționate, admițând recursul părții vătămate, constituită parte civilă, urmare reaprecierii materialului probator, reținerii unor declarații și respectiv, înlăturării altor probe, motivat, instanța de control judiciar a pronunța o hotărâre susținută de probele din dosar și, prin urmare, nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., corespunzător motivului prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 din același cod, invocat prin recursul în anulare.
In consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, Curtea va respinge recursul în anulare, ca nefondat.
Însă, prin art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a reglementat grațierea în întregime a pedepselor cu închisoare până la 3 ani inclusiv, precum și pedepsele cu amendă.
Anterior apariției actului normativ menționat, inculpatului i-au fost aplicate trei pedepse a câte 600.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea în concurs real a trei infracțiuni de amenințare, insultă și calomnie la data de 14 decembrie 2000.
Ca atare, în raport și de dispozițiile art. 410 alin. (1) partea I pct. 5 C. proc. pen., Curtea, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiate în întregime pedepsele de câte 600.000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, calomnie și amenințare prevăzute de art. 205, art. 206 și art. 193 C. pen. și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 191/ R din 19 martie 2002 a Tribunalului Bacău, privind pe intimatul inculpatul P.R.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiate în întregime pedepsele de câte 600.000 lei amendă aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă, calomnie și amenințare, prevăzute de art. 205, art. 206 și art. 193 C. pen.
Atrage atenția intimatului inculpat asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2003