Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații:
1. S.I.R. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. lit. a), e) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
2. A.P.C. și
3. D.V. la cele două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), e) și d) cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., precum și cu art. 13 din același cod.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații A.P.C. și D.V. să execute fiecare câte 3 ani închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și a fost computată perioada arestării preventive cu începere de la 16 decembrie 2001 la zi pentru toți inculpații.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14 din C. proc. pen., raportat la art. 346 din același cod, inculpații au fost obligați în solidar la echivalentul a 300 dolari S.U.A. și 270.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.C.C. și la echivalentul în lei a 300 dolari S.U.A. și 100.000 lei către partea civilă C.I.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 15 decembrie 2001, părțile vătămate S.C. și C.I. s-au deplasat din satul Florești în București cu autoturismul condus de S.C.
În momentul în care părțile vătămate au ajuns la locul de destinație (unde locuia martora B.A.) au apărut cei trei inculpați care prin violență le-au scos din autoturism și l-au imobilizat, context în care C.I. a fost lovit cu o bâtă de inculpatul D.V. și cu pumnul în spate, fiind deposedat de un telefon mobil și o placă, iar S.I. i-a luat un lanț din aur, o brățară și un inel. La rândul ei, partea vătămată S.C. a fost ținută de inculpatul A.P., pentru a nu interveni în apărarea prietenului său, ulterior fiind lovită și ea de către D.V., care i-a luat 300 dolari S.U.A. și 270.000 lei.
În urma agresiunilor suferite, partea vătămată S.C. a suferit leziuni ce au necesitat 4 - 5 zile îngrijiri medicale, iar C.I. a suferit leziuni ce au necesitat 14 - 16 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, plângerile și declarațiile părților civile, depozițiilor martorilor B.A. și D.M., planșelor foto executate în cauză, expertizelor medico-legale, probe coroborate cu declarațiile inculpaților.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 576 din 25 septembrie 2002, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală și rejudecând în fond, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), e) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (două fapte) l-a condamnat pe inculpatul S.I.R. la două pedepse de câte 7 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare prin aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.
În temeiul aceluiași text [(art. 211 alin. (2) lit. a), e) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen.)] inculpații A.P.C. și D.V. au fost condamnați la câte 5 ani închisoare, aceștia urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare fiecare.
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepselor principale.
Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei decizii inculpații A.P.C., D.V. și S.I.R. au declarat recurs prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate și menținerea primei hotărâri pronunțate în cauză.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus-arătat acestor criterii, rezultă că sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate, de fiecare dată, la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Or, în speță, instanța de apel a analizat în principal pericolul social al faptelor comise, nu și celelalte criterii de individualizare, ceea ce a determinat aplicarea unor sancțiuni greșit individualizate.
Astfel, inculpații A.P.C. și D.V. se află la prima încălcare a legii penale, iar inculpatul S.I.R. este indicat ca având antecedente penale, deși din fișa de cazier rezultă doar împrejurarea că împotriva acestuia s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul nr. 4246/IP/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, infracțiunile comise reprezentând un fapt izolat inculpații având caracterizări pozitive, așa cum rezultă din actele eliberate de Asociațiile de locatari de la domiciliile lor.
Pe de altă parte este de relevat faptul că incidentul dintre părți a fost urmare a unor conflicte anterioare, inculpatul S.I.R. și partea vătămată C.I. fiind în relații de prietenie cu martora B.A., care de altfel a și aranjat întâlnirea părților în fața blocului în care locuiește.
Fără a minimaliza pericolul social concret al faptelor comise, având în vedere împrejurările în care s-a derulat activitatea infracțională precum și elementele de circumstanțiere ale făptuitorilor (toți cu vârste sub 20 ani la data comiterii infracțiunilor) așa cum au fost arătate mai sus, Curtea, apreciază că sancțiunile aplicate de prima instanță sunt cele care pot contribui la îndreptarea făptuitorilor, cu atât mai mult cu cât inculpații, în final au regretat faptele.
În raport de considerentele expuse, recursurile declarate vor fi admise și în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa decizia penală nr. 576 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel București și se va menține sentința penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpații A.P.C., D.V. și S.I.R. împotriva deciziei penale nr. 576 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia penală nr. 576 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală și menține sentința penală nr. 544 din 4 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate tuturor inculpaților, timpul arestării preventive de la 16 decembrie 2001, la 4 aprilie 2003.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2003.