Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 173 din 4 iulie 2002 a Tribunalului Mehedinți au fost condamnați inculpații:
- H.A. la 6 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) și art. 20 raportat la art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
- H.N.L. la 6 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la două pedepse de câte 2 ani închisoare în temeiul art. 192 alin. (2) și art. 20 raportat la art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat, dispunându-se ca în final H.N.L. să execute 6 ani închisoare.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 30 iunie 2002 pentru inculpatul H.A., și de la 31 ianuarie 2002 pentru coinculpatul H.N.L., la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpații au fost obligați să plătească părții civile R.N. suma de 3.000.000 lei despăgubiri civile și 20.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 29 ianuarie 2001, inculpații H.A. și H.N.L., în jurul orelor 20,00, au pătruns prin escaladare în locuința părții vătămate R.N. (știind că victima locuiește singură) i-au aplicat lovituri cu pumnii și i-au luat 2.500.000 lei.
S-a mai reținut că după ce a fost agresată, partea vătămată s-a deplasat la locuința fratelui său, care era grav bolnav, iar de aici s-a reîntors la domiciliul său, însoțit de martorii M.M. și R.I.D., găsindu-i pe cei doi inculpați în curtea casei, în timp ce scoteau dintr-un șopron saci cu îngrășăminte chimice.
Fiind surprinși de partea vătămată și cei doi martori, inculpații au fugit, însă H.A. a fost prins.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor M.M., R.I.D., H.G., H.D., M.C. și H.I., probe coroborate cu declarațiile inculpaților.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 508 din 14 noiembrie 2002, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, a desființat în parte hotărârea atacată și a aplicat un spor de pedeapsă de câte 2 ani închisoare, în final cei doi inculpați urmând a executa câte 8 ani închisoare.
De asemenea, a fost menținută liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 510 zile, rămas neexecutat de către inculpatul H.A. din sentința penală nr. 197/1997 a Tribunalului Mehedinți.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și au fost respinse apelurile declarate de inculpați.
Împotriva acestei decizii inculpatul H.N.L. a declarat recurs prin care a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul încadrării juridice a faptei, învederând că greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și sub aspectul individualizării pedepsei cu privire la care a solicitat reducerea acesteia.
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanțele de fond și de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, însă în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, în partea referitoare la săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat și la infracțiunea de violare de domiciliu, hotărârile pronunțate sunt greșite.
În cazul în care s-a comis o tentativă de furt calificat, prin efracție, escaladare (cazul în speță) sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, există o singură infracțiune complexă, aceea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. i) C. pen., în conținutul acesteia incluzându-se, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) C. pen. și acțiunea care constituie violarea de domiciliu.
Dacă au fost sesizate cu judecarea atât o tentativă la infracțiunea de furt calificat, cât și a celei de violare de domiciliu, instanțele aveau obligația să reîncadreze, în drept, faptele în dispozițiile art. 208 și art. 209 lit. i) C. pen. (evident și cu celelalte agravante ale art. 209 în cazul existenței acestora) fără a dispune achitarea pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Neprocedând astfel, în speță, au fost pronunțate hotărâri nelegale, motiv pentru care sub acest aspect recursul declarat de inculpatul H.N.L. va fi admis, extinzându-se efectul acestui recurs și cu privire la coinculpatul H.A., conform art. 3857 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptelor din art. 20 raportat la art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) și art. 192 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, în art. 20 raportat la art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia inculpații vor fi condamnați la câte 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se va contopi această pedeapsă cu cea de 6 ani închisoare, aplicată inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aceștia urmând a executa pedeapsa cea mai grea.
Totodată, se va reduce sporul de pedeapsă aplicat, corespunzător noii încadrări juridice dată faptelor, de la 2 ani închisoare la câte un an închisoare, în final fiecare dintre inculpați urmând a executa câte 7 ani închisoare.
Referitor la cuantumul pedepselor aplicate, Curtea constată că au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele de fond și de apel ținând seama atât de pericolul social concret al faptelor comise (pericol ce rezidă din modul în care a fost concepută activitatea infracțională, urmările acesteia precum și împrejurarea că inculpații au vizat o persoană care locuia singură, este învârstă și în imposibilitate de a se apăra), cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor, ambii recidiviști, cu condamnări penale anterior pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, motiv pentru care sub acest aspect hotărârile sunt temeinice.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor, inclusiv cea referitoare la nereținerea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 510 zile rămas neexecutat de către inculpatul H.A., din pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 197/1997 a Tribunalului Mehedinți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul H.N.L. împotriva deciziei penale nr. 508 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.
Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 173 din 4 iulie 2002 a Tribunalului Mehedinți, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor de furt calificat și de violare de domiciliu, precum și la sporul de pedeapsă aplicat.
Extinde efectele recursului declarat și cu privire la inculpatul H.A.
Schimbă încadrarea juridică a faptelor privind tentativa de furt calificat și violare de domiciliu din art. 20, art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpați la câte 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpații H.N.L. și H.A. vor executa pedeapsa cea mai grea de câte 6 ani închisoare.
Reduce sporul de pedeapsă aplicat prin decizia penală recurată, în final inculpații H.N.L. și H.A., urmând să execute câte 7 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2003.