Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1142 din 26.11.2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 524/2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul G.A.
Tribunalul a reținut că motivele invocate de condamnat în cele două cereri de revizuire (reaudierea martorilor din lucrări și a celor propuși de el și testarea sa și a părții civile la poligraf, precum și neadevărul declarat de martori, care nu au fost condamnați pentru mărturie mincinoasă) nu sunt motive legale de revizuire, nefiind prevăzute de art. 394 C. proc. pen. printre cazurile de revizuire a unei hotărâri. Instanța a considerat că este inadmisibil ca pe calea extraordinară de atac a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza. În privința susținerii revizuientului privind existența unor mărturii mincinoase ale unor martori, tribunalul a constatat că nu s-au depus hotărâri judecătorești de condamnare ori ordonanțe ale procurorului care să constate cele invocate.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 16/A din 16 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuient.
În considerentele deciziei, curtea a reținut că soluția tribunalului este legală, deoarece motivele invocate de revizuient nu constituie cazuri de revizuire, nefiind prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, invocând aceleași motive indicate și în cererea de revizuire. De asemenea, a susținut că nu trebuia condamnat pentru infracțiunea de viol, întrucât nu a săvârșit această faptă.
Examinând recursul declarat de condamnat, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei [lit. a)], un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă [lit. b)], un înscris care a servit ca temei al hotărârii de condamnare a fost declarat fals [lit. c)], un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere [lit. d)] ori când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia [lit. e)].
Examinând motivele de revizuire invocate de condamnat, motive care se referă la reanalizarea probelor efectuate, la reaudierea martorilor, la stabilirea nevinovăției revizuientului pentru una din infracțiuni și la redozarea pedepsei aplicate prin sentința de condamnare, Curtea constată că acestea nu constituie cazuri de revizuire dintre cele prevăzute limitativ de textul procedural penal menționat.
Ca urmare, curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, soluția de respingere a cererii de revizuire, pronunțată de instanțe fiind legală.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat urmează a fi obligat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient G.A. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 16 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat revizuient să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2003.