Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1047 din 11.11.2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul I.G. Tribunalul a reținut că petentul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei ar putea avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa, în sensul prevăzut de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Din referatul de anchetă socială a rezultat că soția condamnatului, I.E., este casnică, iar cei trei copii ai acestora sunt elevi, cel mare fiind student. Imobilul în care locuiesc (compus din 2 camere locuibile și una în construcție) este proprietatea mamei condamnatului I.A., în vârstă de 72 de ani, pensionară cu o pensie de 1.000.000 lei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 806 din 11 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul condamnat.
În considerentele deciziei, Curtea a reținut că soluția tribunalului este legală, deoarece situația familiei condamnatului nu constituie o împrejurare specială de natură să justifice întreruperea executării pedepsei, conform art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs (nemotivat în scris), invocând, în ședință, același motiv indicat și în cererea de întrerupere a executării pedepsei
Examinând recursul declarat de condamnat, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. (2) al aceluiași articol.
În cauză, condamnatul a invocat prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., potrivit cărora constituie un caz de amânare și, respectiv, de întrerupere a executării pedepsei, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia sa sau unitatea la care lucrează.
Or, din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză nu a rezultat existența unor asemenea împrejurări speciale, așa cum legal au constatat cele două instanțe de judecată (de fond și de apel).
Ca urmare, reținând că instanțele au aplicat corect prevederile art. 455 raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, soluția de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei fiind justificată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat urmează a fi obligat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 806 din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2003.