Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caraș Severin, prin sentința penală nr. 123 din 10 iunie 2002, a admis plângerea părții vătămate B.O., împotriva Ordonanței din 14 decembrie 2001, întocmită de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin în dosarul nr. 252/P/2001, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuitul P.R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încăierare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen.
Tribunalul a infirmat această ordonanță a parchetului și a dispus trimiterea dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., de către învinuitul P.R.I., cu obligarea sa la plata sumelor de: 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare către partea vătămată B.O. și 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, la data de 17 aprilie 2001, Poliția municipiului Reșița a înregistrat plângerea formulată de numitul B.B., care reclama faptul că, fratele său B.O. a fost victima unei lovituri cu piatră în cap, de către două persoane, cu consecința internării în Spitalul Timișoara, solicitând identificarea acestora și tragerea la răspundere a celor vinovați.
Poliția a dispus, la data de 4 mai 2001, începerea urmăririi penale față de P.R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, având în vedere lovirea părții vătămate în zona capului, cu traumatism cranio-cerebral deschis, fractură cu înfundare și infirmitate fizică permanentă, ce a necesitat 65 de zile îngrijiri medicale.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, prin ordonanța din 19 iulie 2001 (dosar nr. 1352/P/2001), a dispus declinarea cercetării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, apreciind că fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 și art. 21, raportat la art. 174 C. pen., iar acesta, prin ordonanța din 14 decembrie 2001 (dosar nr. 252/P/2001) a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.R.I., pentru infracțiunea de tentativă de omor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița spre a fi efectuată supravegherea urmăririi penale față de învinuitul P.R.I. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (2) C. pen., iar față de învinuiții P.A., B.O., B.B., R.A., H.G. și B.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere partea vătămată B.O., care a fost respinsă prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, din 24 ianuarie 2002 (dosar nr. 95/II/2/2002).
Cu invocarea art. 21 din Constituție și a Deciziei Curții Constituționale nr. 486 din 2 decembrie 1997, partea vătămată s-a adresat cu plângere Tribunalului Caraș-Severin, care, prin sentința penală nr. 123 din 10 iunie 2002, a admis-o, a infirmat ordonanța parchetului (din 14 decembrie 2001) și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., de către învinuitul P.R.I.
Hotărând astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în dimineața zilei de 14 aprilie 2001, un grup de tineri, între care se afla și partea vătămată B.O., a fost urmărit de două persoane, una fiind P.R.I., care au dorit să acosteze două fete din grup pe care le-au prins de mână, respectiv, pe P.C. și M.M., tinerii intervenind în apărarea acestora, mai ales că una din ele era prietena lui B.O.
În acest context, părțile s-au încăierat, lovindu-se reciproc, situație în care P.R.I. a luat o piatră din bordura din beton și, de la o distanță de aproximativ 2 - 3 m, l-a lovit în cap pe B.O., după care a fugit, iar victima a fost internată de urgență în spitale din Reșița și Timișoara.
Această situație de fapt este confirmată de toți martorii audiați în cauză, precum și de inculpat, ea fiind întărită și prin concluziile Certificatului medico-legal nr. C - 314 din 25 aprilie 2001, întocmit de Serviciul medico-legal Reșița, potrivit cărora, victima a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi consecința lovirii directe cu un corp contondent (dur); necesită 65 zile îngrijiri medicale; leziunile suferite au determinat infirmitate fizică permanentă.
Tribunalul, dispunând trimiterea cauzei la parchet sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, a apreciat că se impune și completarea urmăririi penale, având în vedere că, la dosar nu se regăsește procesul-verbal de cercetare la fața locului „care să stabilească împrejurările în care s-a comis fapta, locul și urmele infracțiunii”, în cauză neefectuându-se nici reconstituirea în vederea stabilirii modului de comitere a faptei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P.R.I., întrucât în mod nelegal a fost infirmată soluția parchetului și că se impunea respingerea plângerii părții vătămate B.O.
Secția penală a Curții de Apel Timișoara, prin decizia nr. 351 din 18 septembrie 2002, a respins apelul, apreciind că prima instanță analizând temeinic actele dosarului a stabilit că se impune infirmarea ordonanței parchetului și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin pentru efectuarea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii de către numitul P.R.I. a infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 și art. 21, raportate la art. 174 C. pen.
În termen legal, decizia a fost atacată cu recursul declarat de P.R.I. pe care o consideră netemeinică și nelegală, sub aspectul admiterii plângerii părții vătămate B.O., solicitând că prin admiterea recursului și casarea deciziei, precum și a sentinței penale a primei instanțe, să se admită trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încăierare, prevăzută și pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen., deoarece agresiunea reciprocă dintre cele două grupuri nu s-a încheiat anterior momentului aruncării de către el cu piatra în capul lui B.O.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, din coroborarea dispozițiilor cuprinse în art. 275 alin. (1) C. proc. pen., cu cele ale art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție rezultă că „Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime” [(art. 275 alin. (1)] așa cum se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale, întrucât „Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept” [(art. 21 alin. (2)].
Așa fiind, partea vătămată B.O. în acest cadru legal s-a adresat cu plângere organelor de drept, prin care a solicitat, ca în baza actelor de cercetare penală efectuate în cauză și a celor care se impune a mai fi dispuse și administrate să se hotărască care este încadrarea juridică corectă a actelor de agresiune îndreptate împotriva sa de către P.R.I.
În raport cu precizările cuprinse în sentința pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin, confirmate de către instanța de control judiciar, urmează ca Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin să efectueze urmărirea penală a faptei comise de către P.R.I. sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., soluție care rezultă din analiza completă și judicioasă a probelor deja existente în dosarul cauzei, care vor trebui completate cu cele evidențiate de către prima instanță.
În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.R.I. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 500.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul inculpat P.R.I. împotriva deciziei penale nr. 351 A din 18 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2003.